Ioan Bogdan

Ioan Bogdan (1864-1919)
(http://www.saguna.ro/web5/personalitati.html)
no copyright infringement intended

(click here for the English version)

Prima oara am auzit de Ioan Bogdan in liceu: profesorul nostru de istorie il cita pentru a evidentia importanta factorului slavon in evolutia limbii romane. Ne-a vorbit atunci profesorul despre substrat si suprastrat. Orice limba, in afara originii sale (care isi impune partea leului in lexic si gramatica - latina in cazul nostru), mai contine doi vectori: asa numitul substrat (limba daca in cazul romanei) si asa numitul suprastrat (in majoritate slavon in cazul nostru).

Fiu al Brasovului (asemenea colegilor sai de Academie Teclu si Barseanu), Ioan Bogdan a fost creatorul filologiei slavo-romane: studiul manuscriselor in limba slavona (in special cele originare din Tarile Romane) pentru a extrage de acolo informatii relevante despre istoria romaneasca medievala si despre evolutia limbii romane. Ca si Erbiceanu (un distins elenist care si-a dedicat viata studiului doumentelor fanariote, cu acelasi scop pentru care Bogdan a lucrat in aria slavona), el si-a dat seama de importanta vitala a contextului regional in istoria unui popor si a unei limbi.

Ioan Bogdan a fost cel care a descoperit si editat cronicile in limba slavona ale lui Macarie, Eftimie si Azarie, acoperind o intreaga perioada din istoria Moldovei: epoca lui Petru Rares si a urmasilor sai. Aceste manuscrise fusesera create in manastirile moldovenesti (Neamtul si-a castigat renumele de Biblioteca Nationala a Moldovei - iar Macarie a fost egumen acolo pentru o vreme, inainte de a deveni episcop al Romanului). Din aceste manastiri fiecare manuscris si-a continuat viata pe cont propriu, calatorind la Iasi sau Kiev, Cracovia sau Viena, Moscova sau Sankt Petersburg, schimburi de daruri intre principii si suveranii acelor locuri. Unul din manuscrisele dela Neamt a calatorit pana la Oxford: se afla acum la Biblioteca Bodleiana. Iar Bogdan, membru al Academiei Romane si profesor la Universitatea din Bucuresti, de asemeni membru al Societatii de Istorie si Antichitati din Moscova, a calatorit pe drumul acestor documente, cautandu-le urma prin biblioteci si manastiri si muzee.

pagina din Cronica lui Azarie
(http://www.moldovenii.md/section/174/content/965)
no copyright infringement intended

Rezultatele obtinute de Bogdan au importanta in mai multe discipline: istorie, filologie, lingvistica. Ca sa ne facem o idee despre specificul domeniului sau stiintific,  hai sa vorbim un pic despre asa numitele Glose Bogdan. Sunt adnotari facute pe un manuscris gasit de Ioan Bogdan la o expozitie dela Moscova in 1890. Manuscrisul era o traducere in slavona a unei faimoase colectii bizantine de legislatie ecleziastica si civila: Sintagma pe care Matei Vlastaris a alcatuit-o in 1335.

icoana infatisandu-l pe Matei Vlastaris
(http://www.zeably.com/Blastares)
no copyright infringement intended

De-a lungul vremii s-au facut mai multe talmaciri in slavona ale Sintagmei  (una chiar de catre Macarie, in 1556, la porunca domnitorului Alexandru Lapusneanu, trimisa apoi in dar tarului Ivan cel Groaznic). Manuscrisul gasit de Bogdan era una din aceste traduceri (nu versiunea lui Macarie, ci alta traducere). Ceea ce ii da o valoare unica sunt adnotarile: cateodata mici comentarii pe marginea textului, alteori traducerea cate unui cuvant din text. Cel mai frecvent este vorba de unul sau doua cuvinte, mai rar cate o fraza. Este vorba de 70 de adnotari in slavona si 662 in romana. Este una din primele marturii de romana scrisa in istorie. Au ramas cunoscute sub numele de Glosele Bogdan.

Nu exista un consens in privinta datei la care au fost facute adnotarile. S-au putut face doar estimari indirecte, bazate pe consideratii legate de filigran si de rotacism. Sa ma explic.

Mai intai specialistii au incercat sa determine data la care a fost scris manuscrisul propriu zis. Analiza filigranului paginilor a permis o estimare aproximativa: intre 1516 si 1536 (opinia Magdalenei Georgescu, care a produs o noua editie a manuscrisului, in 1982). R. Constantinescu a avansat o data mai precisa: candva in jurul lui 1520. Cat despre glose, opinia generala este ca au fost scrise mai tarziu (desi nu toti cercetatorii sunt de acord: pentru R. Constantinescu, atat manuscrisul cat si adnotarile au fost facute in acelasi timp).

Prezenta rotacismului in adnotarile romanesti a condus la concluzia ca glosele nu puteau fi scrise dupa 1616/1636 (data la care avem ultima atestare a fenomenului de rotacism in limba romana).  Astfel data la care s-au putut face adnotarile a putut fi situata intr-un interval aflat intre 1516/1536 (data manuscrisului propriu zis) si 1616/1631.

Cat despre locul de origine al acestor glose, Ioan Bogdan (bazat pe caligrafierea cuvintelor si pe particularitati lingvistice) considera ca ele au fost probabil scrise la Neamt (sau oricum intr-o manastire din nordul Moldovei). Opinia lui a fost impartasita si de Magdalena Georgescu, in timp ce Alexandru Rosetti sugera alta localizare (Maramures, nordul Transilvaniei). Philosophi certant.

Interesant este ca alt manuscris slavon (din secolul al XVII-lea, descoperit la Moscova de catre R. Constantinescu) contine aceleasi glose! Aceasta i-a condus pe alti doi cercetatori (Ion Ghetie si Alexandru Mares) sa considere Glosele Bogdan nu ca simple adnotari, ci ca text literar original in toate drepturile: opera literara in forma de adnotari.

(majoritatea informatiilor le-am gasit in Wikipedia si Asistentul Judiciar)


O strada din Brasov ii poarta numele. Strada nu se afla in Schei, unde s-a nascut, ci inspre Gara Bartolomeu (deci aproape si de Biserica Bartolomeu).

In fotografia facuta in 1912 la Academie, Ioan Bogdan este ultimul in randul din stanga al mesei din dreapta (in spatele lui Andrei Barseanu).


(1912: Sedinta la Academia Romana)