Ion Negulici: Portretul Parucicului Grigore Serurie

Ion Negulici: Portretul Parucicului Grigore Serurie
ulei pe pânză
(http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ion_Negulici_-_Parucicul_Grigore_Serurie.jpg)
no copyright infringement intended

Despre Grigore Serurie știm destul de puţine lucruri. La începutul anilor 1840 era parucic (locotenent) în Regimentul 2 Gardă. Domn al Țării Românești era în acel timp Alexandru D. Ghica. A luptat în Revoluţia dela 1848 și a cunoscut amarul exilului. Am găsit o menţiune despre el într-un document publicat de Revista Istorică: Din Şumla, la 16/28 Ianuar 1854, Grigore Serurie, Serrurius, autorul unui ciudat poem asupra Brusei, vorbeşte despre primirea lui şi a tovarăşilor de către Omer-Paşa: „Omer-Paşa ne-au primit prea bine. într'însul eu văd un bărbat demn şi un general stimabil — şi prin urmare sper într'însul".  Care i-a fost apoi traiectoria vieţii? A trăit mulţi ani după aceea, iar din blogul domnului A. Crăciunescu aflăm că a rămas toată viaţa în tabăra liberală (ceea ce i-a atras adversitatea virulentă a lui Eminescu) și că a fost la un moment dat (spre sfârșitul anilor 1870) viceprimar al Bucureștilor. Este înmormântat la Cimitirul Bellu iar pe placa funerară este înscris Spre amintirea serviciilor aduse Orașului. Domnul A. Crăciunescu ne oferă în blogul său aceste informaţii despre Serurie, precum și două imagini: a locului său de veci și a unei publicaţiuni din 26 iulie 1879 semnată de Serurie.

Mormântul lui Grigore Serurie la Cimitirul Bellu
(Blog A. Craciunescu)
no copyright infringement intended

(Ion Negulici)