Vegatariana, de Han Kang

Han Kang
photo: Park Jaehong
(source: NY Times)
no copyright infringement intended

Terorizată de coşmaruri nocturne recursive, tânăra Yeong-hye (o femeie căsătorită, neremarcabilă până atunci în nici un fel) simte nevoia să devină vegetariană. A fi însă vegetarian  în ţara aceea înseamnă a fi diferit de restul oamenilor, aşa că societatea începe să îşi pună problema dacă Yeong-hye este normală sau nu, dacă s-a născut cu o tară fiziologică, cu un cromozom aiurea, sau este pur şi simplu o perversă, poate prostită de limbajul corect politic impus de vreun Bruxelles mai est-asiatic. Oricum soţul ei, care este un tip normal (mâncător de câini, etc.), simte nevoia să îşi transforme obligaţiile sexuale (executate până atunci în perfectă mediocritate), îmbogăţindu-le prin dimensiuni sadice, până când sadismul devine prevalent şi anulează orice conotaţie sexuală. Biata femeie (dar oare putem să o compătimim? putem compătimi un om care este diferit de noi toţi, cei normali?), evoluează (sau involuează) spre regnul vegetal, începe să creadă că este un copac ascuns într-un trup uman (chiar aşa, un copac), începe să nu mai aibă încredere în mâinile ei, în picioare, în limbă, în privire, sânii îi rămân până la un moment dat singura realitate obiectivă, care dispare şi ea, începe să simtă nevoia unei împreunări sexuale vegetale, polen, pistil, tot tacâmul.

Vai de capul nostru  să se mai şi înmulţească vegetarienii ăştia! Că pe urmă vor dori să întemeieze familii şi să aibă drept să înfieze copii!

(nu am citit romanul, doar nişte recenzii şi mi-am permis să brodez, scuze celor care nu sunt vegetarieni).





(A Life in Books)