Monet e Pessoa: Route de Giverny en hiver - A palidez do dia é levemente dourada (Pessoa - como Ricardo Reis - rendido em romeno por Dan Caragea)

Claude Monet, Route de Giverny en hiver
huile sur toile, 1885
collection particulière
(source: devoir de philosophie)
no copyright infringement intended

A palidez do dia é levemente dourada.

O sol de Inverno faz luzir como orvalho as curvas

Dos troncos de ramos secos.

O frio leve treme.

Desterrado da pátria antiquíssima da minha

Crença, consolado só por pensar nos deuses,

Aqueço-me trémulo

A outro sol do que este.

O sol que havia sobre o Parténon e a Acrópole

0 que alumiava os passos lentos e graves

De Aristóteles falando.

Mas Epicuro melhor

Me fala, com a sua cariciosa voz terrestre

Tendo para os deuses uma atitude também de deus,

Sereno e vendo a vida

À distância a que está.

(source: blog of Dan Caragea)

Paloarea acestei zile ușor e aurită.

Al iernii soare face ca roua să sticlească

Un trunchi cu crengi uscate.

Plăpândul frig vibrează.

Din patria credinței străveche exilat

Și împăcat în sine că pot gândi la zei,

Tremurător căldura

O simt a altui soare.

E soarele lucind pe-Acropole, Partenon

Ce luminează pașii domoli și gravi ai lui

Aristotel vorbind.

Dar mie Epicur

Mai limpede-mi vorbește cu glas duios, terestru,

Purtându-se cu zeii asemeni unui zeu,

Senin privind la viață

În depărtarea ei.

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, București, Edinter, 1990; traducere revăzută)

(Monet)

(Fernando Pessoa)

(Dan Caragea)