O ritmo antigo que há em pés descalços (Pessoa - como Ricardo Reis - rendido em romeno por Dan Caragea)

(source: Um Doce Dia)
no copyright infringement intended

O ritmo antigo que há em pés descalços,
Esse ritmo das ninfas repetido,
Quando sob o arvoredo
Batem o som da dança,

Vós na alva praia relembrai, fazendo,
Que escura a espuma deixa; vós, infantes,
Que inda não tendes cura
De ter cura, reponde

Ruidosa a roda, enquanto arqueia Apolo,
Como um ramo alto, a curva azul que doura,
E a perene maré
Flui, enchente ou vazante.

(source: blog of Dan Caragea)

Anticul ritm purtat în tălpi desculțe,
Același ritm de nimfe repetat,
Sub arbori, când răsună
Al dansului lor ropot,

Pe alba plajă-l evocați, făcând
Ca spuma să albească; voi copii,
Ce încă n-aveți griji;
Doar zgomotoasa roată

Se-nvârte, când Apolo-și arcuiește,
Ca ramu-nalt, azurul aurit;
Mareea cea perenă
Se mișcă-n flux, reflux.

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, București, Edinter, 1990; traducere revăzută)

(Fernando Pessoa)

(Dan Caragea)