Updates, Live: Lelia Munteanu: Mendele, Vânzătorul de Cărţi

(source: Rabbi Josh Franklin)
no copyright infringement intended

Am cedat nervos
Trebuia să evadez, măcar pentru o zi, din negoţul numit politică, în care guvernul Dăncilă Doi pregăteşte performanţa de a fi mai prost decât Dăncilă Unu.
Alung de pe umărul stâng Yetzer Hora, Îngerul Rău, care mă ademeneşte în turbioanele murdare ale zilei şi întorc capul spre umărul stâng, spre Yetzer Tov, Îngerul Bun, care mă îndeamnă să mă ascund între coperţile unei cărţi, până trece inepţia cu întreg cortegiul ei de saltimbanci.
Descui cu chei potrivite “Peregrinările lui Biniomin”, tomul lui Mendele Moiher-Sforim, Mendele Vânzătorul de Cărţi, “bunicul literaturii idiş moderne”.
Negustor ambulant, povestitor şi rabin printre ruinele secolului al XIX-lea care îşi trăia ultimele clipe, Mendele Moiher-Sforim e propriul său personaj principal. Mendele e Cel de-al Unsprezecelea din celebra zicere cu cei zece evrei care plâng pentru care Dumnezeu l-a creat pe Al Unsprezecelea, care îi face să râdă.
Colind cu Mendele din stetl în stetl, din cătun în cătun, părându-mi-se că ne învârtim în cerc, în sighetul, în insula mea, printre oameni mărunţi, printre sfinţi ai tăgadei şi hoţi de buzunare, printre ceasornicari încruntaţi, ca nişte potcovari ai timpului şi croitori militanţi, tăind postavul cu patos revoluţionar, printre afoni şi cântăreţi la scripcă.
Colind cu Mendele într-o limbă ale cărei consoane le bâjbâim şi ale cărei vocale ne scapă ca porumbeii din căuşul palmelor.
Fredonăm, fiecare din rama secolului său, acest cântec vesel care m-a făcut totdeauna să plâng:

(Lelia Munteanu în Gândul)