Updates, Live

Tuesday, February 18, 2020

Citind Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann

no copyright infringement intended

Chipul sobru al preotului  cu privire vulturească, iar în proximitate, un heruvim auriu pe procovățul regesc al Potirului euharistic (Preot Jan Nicolae, Teologia ca meditație şi bucurie pascală cotidiană)

Jurnalul a fost tradus în limba română de către Irina Furdui (Biografia unui destin misionar, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014)


1973
  • (După  ascultarea unei spovedanii) ce e bine şi ce e rău? Orice principiu e zdruncinat de experiența unică a fiecărei vieți. pg. 40
  • De ce are Dumnezeu răbdare? Pentru că El cunoaşte şi iubeşte. pg.41
  • Lumina primăverii în stropii de ploaie: doar astfel se revelează Dumnezeu. pg.42
  • Veşnicia nu este negarea timpului, ci însumarea şi refacerea lui. Soarele reflectat pe geamul unei maşini în mişcare. pg.50
  • Ospățul Împărăției. pg.52
  • Ziua neînserată. pg.53
  • Trupul şi mândria. pg.53-54
  • Uneori văd Ortodoxia într-un stufăriş de idoli. Legarea de trecut duce la idolatrie. pg.60
  • Armonia dintre case, stradă, vreme şi oameni. pg.62
  • Dumnezeu ne dă viața Sa, iar nu o înşiruire de idei, doctrine sau reguli. pg.67

1974
  • Soljenițîn. Mi se pare că nu am mai întâlnit un om cu vederi atât de largi, cu o inimă şi astfel de abordare a vieţii de la Puşkin încoace. N-au avut-o nici Dostoievski, nici Tolstoi. Ei sugerau mai mult o ideologie. pg.71
  • Cultura autentică: comuniune cu ceea ce a biruit timpul şi moartea. pg.72
  • San Francisco. Cerul şi oceanul albastre, un oraş alb şi cireşii în floare. pg.77
  • Cehov: "Vei găsi  mereu destui oameni care pedepsesc... încearcă să-i găseşti pe cei milostivi". pg.88
  • Creştinismul nostru obosit şi rănit de propria-i istorie.
  • Soljenițîn. La el totul este simplu.
  • Viața nu trebuie să fie o pregătire a morții, ci biruința asupra ei. "Cealaltă lume" de fapt nu există, pentru că Dumnezeu a creat o singură lume, o singură viață. pg.98
  • Îmi amintesc de zilele tinereții mele când îndreptându-mă spre biserică în lumina aurie a dimineții simțeam o fericire lăuntrică. Toată viața mea  a fost o căutare a acestei fericiri. Să o simt iarăşi. pg.105
  • Dacă există Dumnezeu,  atunci principiile sunt inutile. El este de ajuns. pg.105
  • Între atunci şi acum - o dimineață cețoasă atunci, o zi însorită acum - pare că nu există nimic. Timpul nu zboară,  este risipit. Dincolo de fereastră veverițele se joacă, iar ceața dimineții este străpunsă de frunzele aurii. Totul trăieşte în absența timpului. pg.106
  • Biserica nu trăieşte în Istorie ci în Împărăție. pg.110
  • Iar în timp ce scriu un soare roşu îmi luminează cărțile. pg.114

1975
  • Biserica nu este adaptată lumii contemporane  ci veşniciei şi neschimbabilului din om. pg.119
  • Citesc din Cehov (oare de câte ori nu l-am recitit). pg.121
  • Ieri fiul meu a împlinit treizeci de ani. Cât de tăcută a venit bătrânețea. pg.136
  • Încă patru zile împreună cu Soljenițîn, doar noi doi departe de lume. A fost "întâlnirea de pe lac", am trecut pe lângă atâtea lacuri... pg.140
  • Tinerii doar trăiesc, nu mulțumesc.  Ca să trăieşti cu adevărat trebuie să mulțumeşti pentru frumusețea fiecărei clipe.
  • Un episcop cu părul alb înconjurat de zece preoți, iar în spatele altarului, mesteceni aurii de toamnă. Timpul s-a oprit, atins fiind de Veşnicie. pg.161
  • Pag. 167. Cosmos, istorie, eshatologie. Legătura dintre ele.

1976
  • Pag. 181-185. Argumentul împotriva hirotonirii femeilor.
  • Familia transcende orice altă relație între oameni, ea nu este țelul, ci sursa. pg.184
  • Ce spun nu vine de la mine, ci cum spun. "Ce" vine de la Dumnezeu. Creativitatea: "cum" să îi corespundă lui "ce". pg.185
  • Privesc cu încântare asfințitul. Tout est ailleurs. pg.186
  • Pag. 187 jos: ortodocşi versus occidentali.
  • Psalmii: contradicția uluitoare dintre deznădejdea umană şi credință. pg.190
  • Citirea Canonului Sf. Andrei Criteanul. Şi Postul Mare a devenit lumină, esența şi scopul lui principal. pg.192
  • Pag. 192-194. Încremenirea ortodoxiei ruseşti.
  • Trăiesc o viață dublă - una o devorează pe cealaltă. pg.195
  • Evlavia (religia) nu schimbă Liturghia, dar o deformează. Religia şi ideologia crează sclavi, doar credinţa (prin abandonare la Dumnezeu) eliberează. pg.196
  • Sensul Vinerii Mari. Toți îl trădăm pe Hristos. Întreaga Creație. pg.201
  • Trăiesc într-un paradis liturgic. pg.203

1977
  • Frumusețea iernii, zăpada, o imensitate albă. pg.234
  • Pag. 235 Cele două biserici ortodoxe ruse în America. Se pare că biserica ortodoxă este un struț care nu vrea să înfrunte realitatea.
  • "Singur cu tine prietene". Mă întorc la acest jurnal. pg.237
  • Pag. 240. Despre Cehov.
  • A fost despre ceea ce cred şi cum cred.
  • Am remarcat lipsa imaginilor negative a femeilor în Noul Testament.  Hristos îi acuză pe farisei, dar o iartă pe desfrânată, vorbeşte cu cananeanca. pg.252
  • Pag. 252 şi 253. Hic et nunc.
  • Săptămâna Patimilor cumuleză oarecum întreaga viață. Aceste zile sunt o judecată nemiloasă a tuturor. Iuda suntem noi toți. pg.254
  • Pag. 256 şi 257. Evreimea rusească.
  • Totul în religie este ambiguu, iar această ambiguitate se poate rezolva prin umilință. pg.258
  • Din punct de federe liturgic fiecare duminică durează întreaga săptămână. pg.259
  • Profeția trebuie să fie despre Hristos şi nu despre Iisus. pg.263
  • Aici în Liturghie se află totul, Duhul şi Adevărul. pg.264
  • O fereastră albastră străpunsă de lumină. Bucuria şi pacea Duhului Sfânt. pg.271
  • Căderea lui Adam şi a Evei are loc în mod continuu. pg.273
  • Bloomingdale. Abundența de mărfuri, "liturghia consumismului". pg.277
  • Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. pg.283
  • Pag. 285. Tout est ailleurs.
  • Aş vrea să îmi exprim simplu şi cu onestitate credința mea, însă îmi dau seama că acest lucru este imposibil.
  • Ce repede trece timpul. pg.289

1978
  • Simbolismul este esențial ca etapă, ínsă nu te poți opri aici. Experiența mistică nu cunoaşte simboluri pentru că este reală. pg.291
  • Pag. 293 - 298. Cairo
  • Cel mai frumos simbol al lui Dostoievski, lacrima unui copil. pg.299
  • Melodia Ortodoxiei, niciodată apăsătoare,  ci veselă, delicată, firească. pg.311
  • Pag. 311 - 316. Secta sinucigaşilor lui Jones , protestantism

1979
  • Unicitatea creştinismului constă în caracterul imanent al transcendentului şi caracterul transcendent al imanentului. pg.322
  • Occidentul - secular, hedonist, tehnologic - trăieşte din renunţarea sa la creştinism. pg.325
  • Când va veni Hristos doar El va fi vizibil, iar restul (secularism, alte religii, etc) nu va mai avea nici o putere. Acum este vremea rugăciunii. Vino Doamne Iisuse. pg.325
  • Bizanțul a înlocuit tonalitatea eshatologică cu tonalitatea misteriologică. În acest sens Platon s-a dovedit mai puternic decât Biblia. Drama Ortodoxiei: nu am avut o Renaştere, chiar şi imorală. Şi de aceea trăim în lumea Bizanțului sau oriunde altundeva, dar nu în timpurile noastre. pg.327
  • Pag. 328. Trei categorii de simbolism (reprezentativ, spiritual, eshatologic).
  • Scriitorul sovietic Vladimir Voinovici. Personajele, situațiile sunt cehoviene. Aceeaşi viață măruntă, prostie, teamă şi bunătate. pg.331
  • Îl citesc pe Nabukov ca şi când aş avea o răfuială cu el. pg.336
  • Există atât de multă virtute în această lume şi atât de puțină bunătate. pg.337
  • Pag. 338. Soljenițîn. Scriitorii țărani (Valentin Rasputin - mențiunea mea). Se pare cã Puşkin este singurul poet rus eliberat de conflictul "teorie vs scriitor".
  • Într-adevăr intelectualii sunt călăuze oarbe celor orbi.

1980
  • Odată cu trecerea anilor prețuiesc tot mai mult o prietenie dezinteresată, care nu se bazează pe idei comune, ci pe "ce bine ne simțim împreună". pg.369
  • Bătrânețea? Am observat că cei tineri se îndepărtează treptat de mine. pg.370
  • Lângă viața asta există o alta a cărei esență este dată de acel "dincolo", ca o mărturie şi o aşteptare. Acelaşi sentiment l-am avut la Boston ; zăpada cădea, dar nimeni nu o "asculta". Uimitor- în natură, în lume, totul se mişcă. Dar fiecare clipă revelează o plenitudine într-o icoană a veşniciei. Un gând straniu: toate momentele sunt ín acelaşi timp. Restul sunt numere abstracte într-un calendar. pg.374
  • Pag. 374 - 375. Spovedania ortodoxă (aici îmi amintesc de Bruder Augustin).
  • Frumusețea primăverii, melancolică şi timpurie. pg.378
  • Pag. 382-383. Viața ca dar. Sursă de uimire. O poezie de Cummings.
  • Biserica nu este "aceasta" sau "aceea" ci Har. Simplitate, mărturie şi bucuria harului. pg.396
  • În această lume  dar nu din această lume. pg.399
  • Mi se pare că un englez nu trebuie să fie neapărat inteligent. Civilizația care îl înconjoară, ea este inteligentă. pg.402
  • Bărbatul caută regulile  femeia ştie exceptiile. Iar viața este o excepție. pg.403
  • Pag. 407-409. Sfințirea Darurilor (Epiklesis).
  • Într-o analiză inteligentă  totul este de obicei corect, dar în ansamblu este întunecat  neinteresant, distructiv. pg.411
  • Într-o analiză inteligentă totul este de obicei corect, dar în ansamblu este întunecat neinteresant, distructiv. pg.411
  • În categoriile acestei lumi creştinismul nu poate să nu fie paradoxal. Îmbinarea dintre om şi biserică este unul din aceste paradoxuri esențiale. pg.414

1981
  • Am scris "Taina Sfântului Duh" cu un entuziasm şi un chin lăuntric - cum să exprim ceea ce este atât de clar în mintea, inima şi sufletul meu? pg.419
  • O luptă incredibilă între viața trecătoare şi viața veşnică. Cunoaşterea acelei vieți şi în acelaşi timp imposibilitatea tragică, aproape neputința de a trăi conform ei. pg.419
  • Din fire sunt un rătăcitor. Nu un visător, ci un rătăcitor. Un visător trăieşte în visul lui. Eu nu am nevoie de el. Îmi place să observ totul  - o casă, o fereastră, o lumină răsfrântă, o rază de soare - timpul nemişcat. pg.423
  • Liturghia Pascală, Baptismală a Sfântului Vasile cel Mare, când "viața doarme , iar iadul se cutremură". pg.432
  • Poate părea ciudat, dar după moartea mamei mă simt mai aproape de ea. pg.439
  • 60 de ani? Încep să simt timpul. Fragil, inestimabil. Ca un dar. pg.440
  • De câte ori am simțit că trebuie să privesc Sfânta Scriptură ca pe un răspuns personal, ca pe o chemare personală? pg.442
  • Cehov nu va îmbătrâni, şi nici oamenii simpli pe care îi descrie, vor trăi în veşnicie, şi nu pentru că sunt simpli, ci pentru că sunt oameni. pg.450

1982
  • Ştiu că religia este atât de la Dumnezeu cât şi de la diavol. pg.459
  • O poveste de dragoste furtunoasă. Istoria nu învață pe mimeni nimic. Fiecare trebuie să treacă prin toate fazele istoriei. pg.461
  • Frumusețea şi înălțarea spirituală a Psalmilor şi a Imnelor Vechoului Testament. Aici este Dumnezeu cel viu şi sinele ce strigă la Domnul. pg.462
  • Mă simt tot mai legat de Occident - nu metafizic sau dogmatic - dar în Occident mă simt ca acasă, iar Orientul îl simt tot mai încurcat în sine. pg.463
  • Fiecare națiune îşi are totemul ei, un sistem de simboluri şi de arhetipuri, un centru specific. În Franța este politica. În America este afacerea. pg.464
  • Dacă am vorbi în paradoxuri, am spune că orice lume religioasă se guvernează fără Dumnezeu însă nu poate trăi un minut fără dumnezei adică idoli. Treptat, Biserica, evlavia, viața religioasă devin astfel de idoli. pg.466
  • Biserica este memoria şi aducerea aminte, însă în lumina Învierii. pg.467
  • După amiază am fost la Galeria Națională ca să privesc tablourile lui Rembrandt. pg.468
  • Hristos a fost şi este ucis de religie. Ea intensifică şi ascunde păcatele noastre: mândria, ipocrizia, dragostea de sine, mulțumirea de sine, etc. pg.469
  • Toți sunt nişte oameni neînsemnați într-o lume neînsemnată,  înarmați cu arme nucleare. pg.477
  • Oxfordul din luna mai, cu turnurile, grădinile şi florile sale, şi Londra. pg.488
  • Creştinismul este ambiguu prin definiție, pe de o parte "atât a iubit Dumnezeu lumea", pe de altă parte "nu iubiți lumea, nici ce este în ea". pg.489
  • Preoții: stau şi se plâng şi critică -  dar cu toate acestea, stau la altarul lui Dumnezeu şi după două mii de ani de la Cina cea de Taină o săvârşesc acum în Euharistie. Şi această bucurie nu se va lua de la ei. pg.494

1983
  • N-am mai scris în acest jurnal de vreo opt luni. Nu pentru că n-aş fi avut ce să scriu; din contră, cred că niciodată nu am avut atât de multe gânduri, întrebări, impresii; ci mi-a fost teamă de înălțimea la care boala m-a ridicat, mi-a fost teamă să nu mă prăbuşesc. pg.499





(Icon and Orthodoxy)

Labels:

0 Comments:

Post a Comment

<< Home