Casian Balabasciuc, Costel Hariuc, Povestea mămăligii de barabule

(source: FB page of Casian Balabasciuc)
no copyright infringement intended

Controversata noastră mămăligă rămâne un reper important în arta culinară românească, fie pentru că mulţi sunt cei care îi apreciază calităţile, fie pentru că numeroase şi felurite bucate alese îşi justifică succesul şi mulţumită mămăliguţei care le însoţeşte smerită şi inocentă în faţa respectabililor meseni, nerăbdători să se bucure de gustul delicios. Mămăliguţa poate fi moale ori vârtoasă, pripită ori bine coaptă, după pofta, priceperea sau timpul celui care o învârte cu făcăleţul, mestecăul sau culişerul în ceaunul încăpător pentru că marea artă este să ştii câtă făină pui în apa clocotită, cum o învârţi ca să fie bine pătrunsă, cât să stea pe foc şi pentru ce fel de bucate o pregăteşti, pentru că nu este indiferent cum faci mămăliguţa ca să o însoţeşti cu un păstrăv proaspăt scăldat în smântână, cu o porţie îndestulătoare de brânză de burduf dreasă cu o lingură zdravănă de unt, ca părtaşă la o tochitură sănătoasă sfârâită pe plită la foc de cepuri de molid uscat, ori să se răcorească într-o strachină lângă brânza cu smântână.
Dar nimic nu poate fi mai bun decât o mămăligă fierbinte şi bălaie, de barabule, mare cât ceaunul baciului Ilie din Poiana Crucii, plecat de multă vreme dintre noi în altă lume să învârtă în ceaunul amintirilor povestea celei mai gustoase mămăligi din lumea aceasta.
Dacă o mai fi cineva care nu ştie ce sunt acelea barabule, apoi trebuie să afle că tocmai aşa li se spune cartofilor în Moldova. Prin alte părţi li s-o fi spunând şi altfel, ceea ce nu este de mirare, pentru că din patria lor au venit cu veacuri în urmă, trecând peste mări şi ţări ca să ajungă până în ceaunele noastre.
Zice-se că undeva prin munţii Bucovinei, într-un cotlon de ţară şi fundoaie de lume, îşi avea gospodăria un huţul nu prea bogat, ca mai toţi cei din neamul lui. Trăia cu nevasta şi cei şapte copii muncindu-şi singuri bucata de ogor şi îngrijind de vitele care dădeau lapte cât să le ajungă să nu se ridice flămânzi de la masă tot timpul anului. Cum la munte este mai frig decât la câmpie, pe ogor nu aveau alt rod decât barabulele care dacă nu se făceau mari, măcar erau multe şi le ajungeau peste iarnă, până ce dădea spicul ierbii şi începeau să apară ciupercile. Avea omul grijă din toamnă să cumpere de la târg trei saci cu făină de păpuşoi, mălai, cum i se mai spune, iar aceia nu se terminau decât în primăvară, după ce se vor fi ridicat zăpezile de pe potecile şi drumeagurile de munte, lăsând cale liberă către târgul destul de îndepărtat de locul lor de trai. Nu era uşor de ţinut o casă cu şapte copii, dar omul se alina cu gândul că cei mici vor creşte şi va avea mai multe mâni de ajutor la gospodărie. Numai că socoteala sa era pe jumătate: Creşteau copiii, creştea ajutorul, dar scădea mai degrabă mălaiul din saci. Aşa că, într-un miez de iarnă, nevasta îngrijorată i-a spus omului:
-- Măi, Timofte, să ştii că nu ne ajunge făina până la primăvară!
-- Ce vorbeşti tu, femeie? Atâţia ani am petrecut iernile cu trei saci de mălai, iar acum nu ne mai ajunge? Cum vine asta?
-- Păi hai să vezi şi tu, că nu şoarecii ne-au mâncat mămăliga. Au crescut copiii şi cu cât cresc, cu atât le este mai mare foamea.
-- Şi eu de unde să aduc acum, iarna alţi saci? Nu vezi că abia dacă pot ajunge până la grajdul vitelor prin zăpezile astea mari, nicidecum la târg! Mai lungeşte şi tu mămăliga!
-- Tu nu ştii ce vorbeşti, bărbate! Cum să o lungesc, că dacă pun mai multă apă în ceaun, se face cir.
-- Păi, pune altceva, care să ţină loc de mălai! Ia încearcă să pisezi nişte barabule fierte în mămăligă…
Nu i-a oferit nimeni huţanului brevet de invenţie, dar cu mămăliga de barabule a reuşit să-şi hrănească cei şapte copii până în primăvara următoare şi încă alţi câţiva înainte. Apoi copiii au plecat la casele lor şi au dus cu ei şi altora reţeta nemaipomenitei mămăligi. Iar pe dumneavoastră vă poftim să scăldaţi o bucată sănătoasă de mămăligă de barabule într-o strachină cu lapte acru huţănesc, căruia în limba lor îi spun „huslinca”ca să pricepeţi că viaţa este mult mai gustoasă decât pare.

- with Costel Hariuc
(source: FB page of Casian Balabasciuc)

(Casian Balabasciuc)