Updates, Live

Sunday, February 05, 2012

Casian Balabasciuc



Tot încerc să scriu despre un film care mi-e drag, Umbrele Strămoşilor Uitaţi, merge însă greu, pentru că e un film pe care îl consider esenţial, şi nu poţi să scrii orice despre el. Şi tot amân.

Este un film care se petrece într-o vreme nedefinită, undeva în nordul Carpaţilor, într-un sat de huţuli. Localizarea geografică este de fapt vagă şi ea, cum este şi localizarea temporală, şi este voit aşa, pentru că Parajanov a vrut de fapt să ne introducă în lumea mitului, adică acolo unde identitatea unei etnii este definită fără a se mai face nici un fel de adaos: nu contează unde suntem şi când suntem, însă ăştia suntem.

Tini zabutykh predkiv, acesta este titlul original al filmului, nu este nici în rusă şi nici în ucraineană, ci în graiul acela pe care Casian Balabasciuc îl pricepe (fiindcă este al lui): un grai înrudit cu ucraineana, dar din care un ucrainean pricepe tot atât de puţin cât ar pricepe şi un român (http://www.gandul.info/reportaj/stapanii-dracilor-3205140).

Cine sunt huţulii? Sunt câteva sate prin Bucovina, îşi au graiul lor, şi obiceiurile lor, şi poveştile lor: despre nişte comori îngropate de le ştiu numai ei locul, despre duhurile pădurii de care e bine să te fereşti, atât cât poţi, că tot dau duhurile astea de tine, şi alte poveşti tot aşa. Sunt creştini ortodocşi, însă ei ştiu că farmecele şi descântecele îşi au rostul lor. Iar vrăjitorii lor se numesc solomonari, pentru că, aşa cred huţulii, învăţătura le vine de demult, dela regele Solomon.

Din păcate, huţulii au început să îşi piardă identitatea, fiind absorbiţi de populaţiile majoritare, de români şi de ucrainieni. Seamănă desigur poveştile lor şi cu cele pe care le ştiu ţăranii români, şi cu cele ale ţăranilor ucrainieni, însă poate că s-au păstrat mai bine, iar dacă le studiem îi vom înţelege pe ei, pe huţuli, cine sunt, dar poate ne vom înţelege şi pe noi mai bine, chiar dacă limbile noastre diferă atât de mult.

Iar Casian Balabasciuc este un scriitor care trăieşte acolo şi care încearcă să adune mărturii despre huţuli şi despre cultura lor, ca să fie păstrate. În cărţile lui (nu am reuşit până acum să le găsesc, doar ştiu de ele), prin fotografii, prin emisiuni de televiziune. De fapt l-am descoperit urmărind întâmplător o emisiune la televizor. Poate voi reuşi să îi găsesc cărţile şi să vă scriu despre ele. Deocamdată voi posta aici fotografii făcute de el, le-am găsit pe Facebook.



(Bucovina)

(Parajanov)

Labels: ,

0 Comments:

Post a Comment

<< Home