Ingeniosul bine temperat

Acasa ma astepta un colet, l-am desfacut, era Dictionarul Onomastic al lui Mircea Horia Simionescu. Pe pagina de garda mi-a facut onoarea de a imi scrie o dedicatie. Aici, departe de tara, duc dorul cartilor in romaneste. Am cateva doar, un prieten bun mi-a trimis Craii lui Mateiu si Supravietuirile lui Cosasu. Si o carte pe care aici nu aveam cum sa o gasesc oricat as fi cautat-o, Arta icoanei, O teologie a frumusetii, a lui Evdokimov.

Cand am plecat din Bucuresti, acum cativa ani, am luat cu mine o carte pe care tocmai o cumparasem cu cateva zile inainte, Intoarcerea de Petre Popescu, fusese scriitorul generatiei mele, ma inflacarasem odata cu el in anii de deschidere din deceniul al saptelea, si ani de zile ma gandisem dupa aceea la destinul lui, si la al atator altora, care plecasera. Acum aveam raspunsul, Intoarcerea, pe care o citeam in aeroprot, asteptand sa iau avionul care avea sa ma duca departe, pe drumul pe care el plecase de mult.

Impatimit dupa Milorad Pavici, am cumparat Dictionarul khazar, bine inteles ca aici l-am gasit in engleza. Vai, cata deosebire fata de limba romana, mult mai potrivita sa exprime subtilitatile sarbesti ale lui Pavici!

Verisoara mea, Gabriela Banu, mi-a trimis traduceri facute de ea din Garcia Lorca si Coelho.

In rotunda
rascruce,
sase fecioare danseaza.
Trei de carne,
trei de-argint.
Visele de ieri le cauta,
dar le tine-imbratisate
Polifemul cel de aur.
Chitara!

Sa ma intorc insa la Dictionarul Onomastic, primit azi. E o sarbatoare, la orice pagina l-ai deschide. Si, ca si Dictionarul khazar al lui Pavici, e o carte de nisip. Se deschide mereu la alta pagina. Si te fura imediat, te afunzi, si drum de intoarcere nu mai exista.