Iulian

fotografie din 2007

A fost varul primei mele sotii. L-am cunoscut in 1969, in decembrie. M-am casatorit pe 20 decembrie, iar el venise la Bucuresti cu cateva zile inainte. Pana atunci il stiusem numai din ce imi povestise sotia mea. A fost o intalnire de oameni tineri - eram foarte vesel si alergam entuziast pe scara blocului, sotia (logodnica mea atunci) a fost impresionata si m-a aratat lui cum alergam. Asa ne-am cunoscut.

L-am revazut apoi cand a urmat o scoala tehnica la Bucuresti, si de cate ori am trecut prin Turnu Severin, unde locuia, sau prin Garla Mare, unde venea des sa o vada pe mama lui, Toia, si pe sora ei, Lala (mama sotiei mele).

Aveam sa il revad atunci cand a murit Lala si apoi la moartea mamei lui, Toia. Am mai trecut dupa aceea prin Turnu Severin de vreo doua ori si ne-am vazut.

Si dupa aceea au trecut anii.

Fiul meu mi-a trimis acum catava vreme mai multe fotografii de familie. Am fost surprins sa vad cat de mult imbatranise Iulian.

Mi s-a facut dor de el si i-am cautat numarul de telefon. Ma gandeam sa il sun, sa ii spun ca sunt acum in Romania, poate sa facem cumva sa ne intalnim. I-am gasit numarul pe web: numarul lui de telefon din Garla Mare. L-am sunat de mai multe ori, la diverse ore, dar niciodata nu mi-a raspuns nimeni.

Am aflat ca a murit acum cateva zile dupa o suferinta grea care a inceput in ianuarie anul acesta. Copiii lui, Silviu si Jana (pe care i-am vazut doar cand erau foarte mici), au avut grija de el.

De fiecare data cand iti moare cineva pe care l-ai cunoscut, moare si ceva din tine.

Dumnezeu sa il odihneasca!

(Amintiri din Garla Mare)