O Poveste C'O Pastrama
Am trecut alaltaieri pe strada Postavarului, am vazut ca s-a deschis un restaurant nou. Acum, sa stiti ca strada asta este plina ochi de restaurante, inainte erau acolo gradini de zarzavat, terenurile s-au vandut bine si cei care le-au luat au deschis terasa dupa terasa.
Restaurantul asta nou e pe locul unui bufet pe care il stiam de cativa ani, pe langa Catedrala Sfantul Ilie - Titan. Un bufet intr-un soi de cosmelie, cu clientela lui de fiecare zi. Bufetul s-a inchis acum vreo luna si au venit niste muncitori ca sa ii dea o fata noua. Ma intrebam daca vor ramane aceiasi clienti, ca probabil preturile vor fi un pic mai mari. Sau poate ca nu?
In fine, uite ca s-a deschis. Treceam pe acolo, cum zic, si mirosea a mici. Gandul m-a dus la o pastrama. Asa ca i-am intrebat. Baiatul dela gratar mi-a zis ca or sa aduca si pastrama. Ma gandeam sa raman, sa vad cum le iese pastrama, insa eram grabit. Da' zau ca imi parea rau. Sa fi stat la o pastrama cu niste muraturi si un pahar de vin rosu la sfarsit. Ca lumea! Dar, cum zic, eram grabit, trebuia sa ajung undeva neaparat.
Cand deodata trece pe langa mine Ion Laceanu! Mi-a zambit, mi-a intins mana, ii zic, buna ziua domnu' Laceanu! Acum nu am inteles daca restaurantul asta nou e chiar al lui, sau era doar invitat, fiind prima zi. Insa emotionat am fost!
Imi parea acum rau si ca nu mai pot ramane sa il ascult. Il admir de foarte multi ani (nu spun de cati, ca sa nu ii ghiciti varsta, nici pe a mea): este intr-adevar omul orchestra; dela caval, cimpoi, ocarina, pana la solz de peste si pai, totul este stapanit de artistul asta cu har dela Dumnezeu!
Asa ca daca nu am apucat sa raman sa il ascult (ca de pastrama uitasem, dar as fi vrut sa stau sa il vad cum canta), uite ca va pun aici un video cu maestrul Laceanu. Nu e un video muzical, nu. O sa va pun si din astea, mai incolo. Aici insa este o poveste de-a lui, cum s-a dus odata la niste prieteni la o cumetrie, si a vrut sa manance o pastrama! Hai, pofta buna!
(Bucuresti)
Restaurantul asta nou e pe locul unui bufet pe care il stiam de cativa ani, pe langa Catedrala Sfantul Ilie - Titan. Un bufet intr-un soi de cosmelie, cu clientela lui de fiecare zi. Bufetul s-a inchis acum vreo luna si au venit niste muncitori ca sa ii dea o fata noua. Ma intrebam daca vor ramane aceiasi clienti, ca probabil preturile vor fi un pic mai mari. Sau poate ca nu?
In fine, uite ca s-a deschis. Treceam pe acolo, cum zic, si mirosea a mici. Gandul m-a dus la o pastrama. Asa ca i-am intrebat. Baiatul dela gratar mi-a zis ca or sa aduca si pastrama. Ma gandeam sa raman, sa vad cum le iese pastrama, insa eram grabit. Da' zau ca imi parea rau. Sa fi stat la o pastrama cu niste muraturi si un pahar de vin rosu la sfarsit. Ca lumea! Dar, cum zic, eram grabit, trebuia sa ajung undeva neaparat.
Cand deodata trece pe langa mine Ion Laceanu! Mi-a zambit, mi-a intins mana, ii zic, buna ziua domnu' Laceanu! Acum nu am inteles daca restaurantul asta nou e chiar al lui, sau era doar invitat, fiind prima zi. Insa emotionat am fost!
Imi parea acum rau si ca nu mai pot ramane sa il ascult. Il admir de foarte multi ani (nu spun de cati, ca sa nu ii ghiciti varsta, nici pe a mea): este intr-adevar omul orchestra; dela caval, cimpoi, ocarina, pana la solz de peste si pai, totul este stapanit de artistul asta cu har dela Dumnezeu!
Asa ca daca nu am apucat sa raman sa il ascult (ca de pastrama uitasem, dar as fi vrut sa stau sa il vad cum canta), uite ca va pun aici un video cu maestrul Laceanu. Nu e un video muzical, nu. O sa va pun si din astea, mai incolo. Aici insa este o poveste de-a lui, cum s-a dus odata la niste prieteni la o cumetrie, si a vrut sa manance o pastrama! Hai, pofta buna!
(Bucuresti)
Labels: Ion Laceanu
posted by Pierre Radulescu at
4:40 AM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home