Updates, Live: Un cântec străbate lumea

(http://www.musicstack.com/records-cds/joseph+schmidt)

(click here for the English version)

Aveam vreo 15 ani când am văzut Un cântec străbate lumea, un film german din 1958 care povestea viaţa lui Joseph Schmidt, una din vocile de aur ale anilor treizeci. Numele nu îmi era necunoscut. Doamna Paranici, o prietenă a părinţilor, se născuse în Bucovina, care era şi regiunea natală a lui Joseph Schmidt. Ca atâţia bucovineni născuţi înainte de Primul Război Mondial, doamna Paranici vorbea bine germana şi era cumva familiarizată cu universul german, expresii şi glume, povestioare pentru copii sau adulţi, cântece şi cântăreţi, filme şi actori, lucruri din astea. Pe de altă parte prin anii treizeci tatăl meu locuise o perioadă la Cernăuţi, oraşul în care începuse cariera artistică a lui Joseph Schmidt. Aşa încât tenorul bucovinean mai era pomenit din când în când în discuţii acasă. Vorbeau despre el folosind forma românească a numelui, Iosif Schmidt, şi aşa a rămas şi în amintirea mea, Iosif şi nu Joseph.

Pentru mine numele lui Iosif Schmidt avea o aură specială şi o să vă spun pentru ce: nu ştiam cam nimic despre el decât că fusese considerat ca făcând parte din clasa marilor tenori ai lumii, că se născuse în ţara mea (în nordul Bucovinei, ţinutul care avea să ne fie smuls mai târziu de către Uniunea Sovietică) şi că viaţa i se sfârşise tragic în timpul războiului. Aşa încât atunci când filmul povestind viaţa lui a ajuns în cinematografele bucureştene m-am dus imediat să îl văd, să găsesc acolo toate răspunsurile. Şi a fost un film bun, care a recreat viaţa sa şi ne-a oferit toate succesele sale muzicale, acele cântece minunate compuse de către Hans May.

Iosif Schmidt a fost într-adevăr una din marile voci ale anilor treizeci. Era foarte mic de statură (1,50 sau 1,55 metri), aşa încât nu prea avea cum să cânte pe scene de operă. I se şi spunea Caruso de buzunar! În schimb a înregistrat mult şi a cântat la radio. Şi a jucat în câteva filme, pentru că aparatul de filmat putea să îl facă să pară mai înalt. Nu erau filme de vreo valoare deosebită, mai mult ofereau cadrul care să îi permită să cânte. Filmul biografic din 1958 avea acelaşi titlu ca şi unul din filmele sale proprii, făcut în 1933: Un cântec străbate lumea. Pe acela din 1933 îl văzuse tatăl meu în tinereţe, la Cernăuţi. Fusese realmente un eveniment unic. La un moment dat din sală cineva a început să îl acompanieze pe cântăreţul de pe ecran. Era chiar Iosif Schmidt care venise să vadă şi el filmul!

Tragedia lui a fost că succesele i-au venit în anii în care nazismul cucerise puterea şi se întindea peste Europa. Iosif Schmidt era evreu şi în curând nici o ţară europeană nu mai putea fi sigură pentru el. Până la urmă s-a dus în Elveţia, unde l-au băgat într-un lagăr de refugiaţi. Acolo a murit de inimă în 1942. Avea numai 38 de ani.

Ne rămân înregistrarile sale: o voce generoasă, optimistă, cântând în germană despre ceea ce face viaţa să fie plină, despre dragoste, despre prietenie, despre bucuria de a trăi.