Fel de Fel de Întâmplări cu Tot Soiul de Parizieni

la Paris in cizme de cauciuc
imagine luata din ziarul Indiscret
(http://www.indiscret.ro/129/reportaj/4527/la-paris-in-cizme-de-cauciuc.html)
no copyright infringement intended

(click here for the English version)

Se inseala cine crede ca Parisul este numai unul. Ca sa va dau doar un exemplu, mai exista un Paris si in sudul Basarabiei. Si mai sunt si altele. Chiar acum cateva zile am aflat de un Paris prin judetul Olt, un cătun facand parte din satul Optași-Magura, destul de aproape de Scornicești. Suna ciudat, nu-i asa? Un cătun numit Paris, la care ajungi numai trecand printr-un vad, pentru ca pod nu exista. Daca apa e mica, treci vadul usor, pe jos sau cu masina. Insa primavara se umfla apele, si atunci doar caruta trece peste puhoi, altfel nu mai ajungi la Paris. Un cătun de cateva zeci de case, cu un magazin mititel si saracacios, botezat butic, in care poti sa dai pe gat o tărie ieftină, un drum cam nepietruit, si parizieni care fac haz de necaz tot timpul. Am fost de multe ori la Slatina si am cunoscut o gramada de oameni de prin satele din jur. Ei, uite ca printre ei se aflau si cativa parizieni.

Dar de unde o veni numele catunului din judetul Olt? Nimeni nu stie precis, exista cateva ipoteze, toate cam deocheate. Iata una dintre ele:

Am auzit ca, inainte de razboi, obisnuia sa vina pe linia asta, care se numea atunci drumul de manevra, un perceptor,  sa-si ia dreptul. Cand il vedeau ca vine, oamenii se ascundeau si dezlegau cainii sa-l alunge. Vazand atatia caini pe ulita, perceptorul ar fi zis ca numai in Paris, capitala, mai sunt asa de multi si asfel a ramas si numele catunului.

(Gazeta de Sud - Cotidianul Oltenilor de Pretutindeni)

Cu Parisul din sudul Basarabiei este o istorie mai lunga. Nu l-am vazut niciodata, dar stiu de el din copilarie. Tatal meu traise multi ani la Galati. Era intre cele doua razboaie mondiale, iar Basarabia se unise cu patria ei mama. Pana la Paris nu era deci prea departe, iar tatal meu si prietenii lui, toti foarte tineri pe vremea aceea, glumeau intre ei, ma duc si eu la Paris pentru vreo doua zile.

Vorba asta mi-a ramas in minte, de parca ar fi fost si pentru mine simplu sa dau o fuga pana la Paris. Insa alte informatii nu aveam,  decat gluma de care tatal meu imi pomenise de fapt doar o singura data. Iar de ajuns acolo, era mai greu chiar decat sa te duci pana in Parisul frantuzesc. Bugeacul (cum mai este cunoscut sudul Basarabiei), cu Parisul lui cu tot, face parte acum din Ucraina, formand cu tinutul de dincolo de Limanul Nistrului o singura zona administrativa, regiunea Odesa.

Anii au trecut, am reusit odata sa ajung si in Parisul de pe malul Senei, dar la cel din Bugeac tot n-a fost sa fie.

Acum vreo doua saptamani, un prieten a postat pe Facebook o imagine a unui sat: cateva cladiri lunguiete ordonate perpendicular pe un drum larg de tara. Titlul mi-a atras atentia: Romania. Moldova. Cetatea Alba. Tarutino. Paris. 1940.

Romania. Moldova. Cetatea Alba. Tarutino. Paris. 1940
imagine publicata pe Facebook de catre Alexandru Ursu-Bukowina
(sursa: bettcherfamily.blogspot.com)
no copyright infringement intended

Era prima imagine din Parisul basarabean pe care o vedeam, si prima indicatie pentru a localiza asezarea: Paris, Tarutino, Cetatea Alba, inseamna ca localitatea Paris facuse parte pana in 1940 din plasa Tarutino, la randul ei parte din judetul Cetatea Alba.

Am inceput sa caut pe web, pentru a da de o surpriza: intre cele doua razboaie mondiale Parisul a facut parte de fapt din plasa Tatar-Bunar (asezarea fiind insa foarte apropiata si de Tarutino).

Oricum, aflasem ca Parisul se afla intre Tarutino si Tatar-Bunar.  Pasul urmator era gasirea unei harti a zonei. Aici alta dracie: intre timp numele localitatii s-a schimbat! Se cheama acum Veselyi Kut (Веселый Кут), ceea ce pe romaneste inseamna Unghiul Vesel, sau Coltzul Vesel. Peste asta, Veselyi Kut nu este nici el unul singur, asa ca daca nu esti atent, dai de o harta a unei zone cu un alt Coltz Vesel, mai aproape insa de Kiev.

Pana la urma am dat de harta cu Parisul devenit Veselyi Kut si asezat intre Tarutino si Tatar-Bunar:

harta regiunii
(http://www.picturesofcities.info/map-city/Vesely-Kut/2748017/)
no copyright infringement intended

harta regiunii - close up
(http://www.picturesofcities.info/map-city/Vesely-Kut/2748017/)
no copyright infringement intended

Odata toate lucrurile astea stabilite, am inceput sa caut pe Internet imagini ale Parisului basarabean. Aici o noua surpriza: ce-am gasit mai intai era o imagine de epoca a unei biserici luterane!

Biserica Luterana din Paris - asa cum era odata
(https://docs.google.com/document/edit?id=1yEH4L07P2nuLhrQysCNpVJYTAPfxYuXoLcFxL43mX5c)
no copyright infringement intended

O biserica luterana aratand fara nici un cusur si aflata intr-un sat asezat intre Tarutino si Tatar-Bunar, fie el chiar purtand un nume atat de sonor cum este Parisul, asta imi parea de mirare, insa curand aveam sa dau de tot mai multe surprize.

Pe langa Paris, in zona existau localitati precum Leipzig, Wittenberg, Klöstitz, Katzbach, printre multe altele cu nume sunand la fel de nemteste. Alaturi de ele si nume romanesti, unele avand un farmec cu totul aparte, ca de pilda Frumușica sau Grădina. Cat despre numele rusesti de localitati, astea erau de fapt nume de batalii din timpul razboiului cu Napoleon  (Tarutino, Berezina, sau Borodino).

Azi insa numele de localitati de acolo sunt mai toate ucrainiene, Halle a devenit Alisivka, Strassburg (ca exista acolo si un Strassburg) a devenit Alkalyia, pana si Cetatea Alba se numeste acum Bilhorod Dnyiestrivskyi. Cat despre biserica luterana din Paris (azi numit Veselyi Kut), arata acum la fel cum arata orice cladire abandonata.

Biserica Luterana din Paris - cum a ajuns intre timp
fotografie de Reiseluscht
(http://www.panoramio.com/photo/41281637)
no copyright infringement intended

Iar cand am pus totul cap la cap am reusit sa inteleg un capitol de istorie, care a inceput pe la 1814 si s-a terminat fix in octombrie 1940: prezenta colonistilor germani in Basarabia.

Aducerea de colonisti germani in tinuturile dintre Prut si Nistru (smulse in 1812 de catre Rusia din trupul Moldovei) a inceput dupa incheierea razboaielor cu Napoleon. Colonistii erau improprietariti si primeau unelte agricole, intreaga comunitate bucurandu-se de un regim fiscal avantajos si de un grad ridicat de autonomie, religioasa, culturala si administrativa.

Primii colonisti veniti au ramas cunoscuti sub numele de colonisti  varsovieni, ceea ce nu inseamna ca erau polonezi - erau tot germani, care pe la 1800 se mutasera din regiunile lor de origine intr-o zona apartinand in acel moment regatului Prusiei, trecuta apoi sub autoritatea Marelui Ducat al Varsoviei, apoi sub administrare tarista - pentru acesti germani era asadar o a doua migrare in mai putin de douazeci de ani.

In general colonistii germani au venit din regiuni foarte diferite, asa incat in fiecare sat intemeiat de ei in Basarabia se vorbea un alt dialect. Unii erau din provinciile germane din nord, li se zicea aici, poate impropriu, kashubi. Celor sositi din sud li se zicea svabi, originari din Suabia adica (ceea ce ii diferentiaza de svabii din Banat - cu ei e alta poveste, pe care voi incerca sa v-o spun altadata).

Alta imagine de azi a Bisericii Luterane din Paris
fotografie de Herb Poppke
(https://docs.google.com/document/edit?id=1yEH4L07P2nuLhrQysCNpVJYTAPfxYuXoLcFxL43mX5c)
no copyright infringement intended

Sa ne intoarcem insa la Paris, ca am cam uitat de el. Satul a fost intemeiat in 1816, cu colonisti varsovieni. care l-au botezat la inceput Alecksuesswerth, probabil in amintirea localitatii din Netzedistrikt (una din regiunile acelea cand prusace, cand poloneze) pe care o parasisera pentru a veni aici. A fost insa repede redenumit Paris prin decizie venita dela Petersburg, dela Ministerul de Interne al Rusiei. Motivul nu era celebrarea capitalei franceze, cum am fi putut banui, ci cu totul altul, un motiv care azi pare bizar, dar in momentul acela isi avea rostul lui: in urma marii Batalii a Natiunilor dela Leipzig, armata tarului ajunsese pana la Paris!

Bun, deci parizienii din Bugeac erau varsovieni de pe Valea Netzerului, ca sa zic asa, dar acum ma veti intreba de unde plecasera prima oara, cand se mutasera in Netzedistrikt? Se pare ca din zona Mecklenburgului, adica de undeva de pe langa Rostock, Schwerin sau Neubrandenburg, asadar din nordul Germaniei.

Si daca mergem si mai indarat in timp, pot sa va zic ca am dat de o alta surpriza: parizienii ar fi pana la urma chiar parizieni! Ma rog, nu chiar parizieni, dar oricum francezi: hughenoti care ar fi venit in tinuturile germane din cauza persecutiilor religioase. Deci Franta (nu chiar Paris) - Germania (Meklenburg) - Polonia (Netzedistrikt) - sudul Basarabiei (Paris). Este o ipoteza frumoasa, nimic de zis, insa nu se sprijina decat pe o singura observatie: existenta in Parisul basarabean a multor nume de familie care suna frantuzeste (chiar daca au fost in timp germanizate): Allmer, Fano, Fercho, Jans, Kison, Kroisandt, Reppnack, Salo. Am gasit observatia asta intr-un singur loc: o carte (Suckut, Arthur: Paris in Bessarabien. Herausgegeben zum 170. Jahrestag der Gründung des Dorfes Paris, im Eigenverlag, 1986), citata in http://www.armin-zimmermann.eu/Bessarabien/Herkunft/Bessarabien_englisch.html#Paris.

Masina de treierat cu locomotiva, Paris, 1915
(http://library.ndsu.edu/grhc/order/general/newbook.html)
no copyright infringement intended

Venirea colonistilor si intemeierea de sate germane a continuat pana la 1840. Si au ramas acolo pentru multe decenii, reprezentand vreo 3% din totalul populatiei basarabene, pastrandu-si identitatea lor de germani (ba chiar si dialectele, diferite dela sat la sat), in timp ce tinuturile dintre Prut si Nistru si-au trait istoria lor, sudul Basarabiei fiind in componenta Romaniei pentru vreo douazeci si ceva de ani la in a doua parte a secolului XIX, fiind ocupat apoi iar de Rusia, intreaga Basarabie unindu-se  cu Romania la 1918.

Colonistii germani aveau sa paraseasca Basarabia in octombrie 1940, dupa ocuparea provinciei de catre Uniunea Sovietica. Plecarea colonisitilor era urmarea unei intelegeri germano-sovietice, in baza Pactului Ribbentrop-Molotov. In satele ramase goale au fost adusi rusi si ucrainieni.

Octombrie 1940 - Etnicii germani parasesc Basarabia
imagine publicata pe Facebook de catre Alexandru Ursu-Bukowina
no copyright infringement intended

Am gasit pe Facebook mai multe imagini legate de plecarea colonistilor germani in octombrie 1940. Imi permit sa fac o remarca: nu este vorba de refugiati, pentru ca, asa cum am zis, colonistii au plecat din Basarabia pe baza unei intelegeri germano-sovietice in cadrul Pactului Ribbentrop-Molotov: la acea data relatiile dintre Hitler si Stalin erau excelente.

imagine publicata pe Facebook de catre Alexandru Ursu-Bukowina
no copyright infringement intended

imagine publicata pe Facebook de catre Alexandru Ursu-Bukowina
no copyright infringement intended

imagine publicata pe Facebook de catre Alexandru Ursu-Bukowina
no copyright infringement intended

Si o ultima surpriza: am gasit pe web trei filme documentare, create de urmasii de astazi ai acelor colonisti germani din Basarabia, urmasi care au reusit sa viziteze satele stramosilor lor, azi locute de ucrainieni: un pelerinaj facut pe jos, din sat in sat, insotiti de o caruta de bagaje, trasa de un cal cu un nume extraordinar: Bunik!

Acei colonisti de demult au reusit sa isi pastreze identitatea lor de germani, aflati atat de departe de patrie. Urmasii lor traiesc azi in Germania, si reusesc sa pastreze identitatea bunicilor si strabunicilor lor de pe pamantul Basarabiei. Sa va dau cateva fraze spuse in filmul al treilea:

Heimat ist kein Ort
Heimat ist ein Gefühl

Wer nicht weiß, woher er kommt, der weiß auch nicht, wohin er geht!

1. Back to the Roots (Inapoi la radacini)

Back To The Roots, martie 2009
Anika Teubner
Impressionen in Fotoform
(video by melocotonchen)

2. Eine Bessarabische Reise (O calatorie basarabeana)

Eine Bessarabische Reise, septembrie 2009
Anika Teubner und Werner Schabert
Part 1/4
(video by melocotonchen/)

Eine Bessarabische Reise, septembrie 2009
Anika Teubner und Werner Schabert
Part 2/4
(video by melocotonchen/)

Eine Bessarabische Reise, septembrie 2009
Anika Teubner und Werner Schabert  
Part 3/4
(video by melocotonchen/)

Eine Bessarabische Reise, septembrie 2009
Anika Teubner und Werner Schabert  
Part 4/4
(video by melocotonchen/)

3. Der Weg ist das Ziel - zu Fuß in Bessarabie (Drumul este scopul - pe jos prin Basarabia)

Der Weg ist das Ziel - zu Fuß in Bessarabie, 2011
Anika Teubner
die Dokumentation einer 5-tägigen Wanderung 
durch verschiedene, ehemals deutsche Ortschaften Bessarabiens.
Stationen: Tarutino, Alt-Posttal, Katzbach, Alt-Elft, Paris, Krasna.
Strecke: ca. 80 Km
(video by melocotonchen)

(Amintiri din Garla Mare)