Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu
(http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Dimitrie_Bolintineanu_-_Foto02.jpg)
no copyright infringement intended

Trec deseori in drumurile mele prin oras pe o strada foarte scurta, taiata in doua de Bulevardul Hristo Botev. Strada incepe dinspre strada Radu Cristian (fosta Melodiei - pe care a copilarit Mircea Eliade), dupa numai vreo doua case ajunge in Hristo Botev (care si el se numea odata demult Bulevardul Domnitei), continua cu alte cateva case si se desparte apoi in doua bucati: o bucata da dupa vreo cativa metri in strada Coltei iar cealalta mai continua cu vreo doua blocuri pana la Biserica Scaune inspre curtea pe unde se intra in Spitalul Coltea. In partea cealalta, intre Hristo Botev si Radu Cristian, o cladire cu un aspect in acelasi timp sever si impozant a gazduit o vreme Spitalul de Oftalmologie.

Caminul Bolintineanu

O matusa a mea a fost internata acolo pentru o operatie de cataracta. Asta a fost de mult, prin anii saizeci. Acum cladirea adaposteste un camin al medicinistilor: Caminul Bolintineanu. Este si numele strazii: Dimitrie Bolintineanu.

De fapt poetul a locuit in Bucuresti in cu totul alta parte, pe langa Mitropolie, pe Bibescu Voda (informatia mi-a fost data de catre domnul Aureliu Goci, un distins istoric literar, autor printre altele al unor studii despre Arghezi si Preda). In schimb pe strada Dimitrie Bolintineanu au locuit alti scriitori: Mircea Santimbreanu (intr-un bloc colt cu Hristo Botev), Florenta Albu si Dumitru Almas (intr-un bloc colt cu Coltea).

Dimitrie Bolintineanu s-a nascut la Bolintinul din Vale (de unde isi trage si numele) insa era de origine aroman - tatal sau venise din Ohrida. Ramas orfan de mic, a fost crescut de rude si s-a intretinut singur de timpuriu. Sarac a fost toata viata, mai ales la batranete. Insa pe cat a fost de sarac, la fel a fost de idealist. A luptat pentru credintele sale, intreaga viata. Si credintele sale acestea au fost: cultura romaneasca si emanciparea Romaniei.

Anii 1840': inima il tragea spre lumea care va sa vina. Cooptat in Fratia si in Asociatia literara, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar... Plecat la Paris in 1845, cu o bursa din partea Asociatiei literare, audiaza si el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet si Adam Mickiewicz. Nu traieste decat pentru Revolutia pe care o presimte. Cand aceasta izbucni la Paris, in februarie 1848, tinerii studiosi hotarara sa se intoarca in tara (wiki).

1848: conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) Poporul suveran. Era o foaie mica, de patru pagini, cu doar doua coloane pe fiecare fata, dar redactorul sef avea proiecte mari. Ar fi vrut sa tipareasca un „jurnal al intereselor democratice si al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain... cazand revolutia - a fost exilat si se duse in Transilvania, apoi la Constantinopol si, in sfarsit, la Paris (wiki).

Anii 1850': Poarta Otomana nu i-a permis intrarea in tara, iar atunci a facut calatorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate in publicatiuni diverse, care cuprind adesea pagini pline de interes si scrise cu multa caldura (wiki).

1859: intra in politica si devine ministru de externe, culte si instructiune publica. Prin staruintele lui, ale lui Costache Negri si ale lui V. A. Urechia, sunt infiintate primele scoli la romanii macedoneni. În acelasi an, 1859, primeste gradul al treilea in Loja Steaua Dunarii din Bucuresti, iar in 1864 era membru al Lojii Fratia (wiki). 1863: ca ministru al cultelor a actionat cu hotarare si onestitate in chestiunea Secularizarii averilor manastiresti.

Anii 1870': Pensia pe care o primea intra in buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuza sa-i acorde ajutor. In aprilie 1871 este organizata, din initiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu, care are loc in martie 1872. Cartile lui Bolintineanu au fost castigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii – de C. Negri, iar celelalte mobile – de catre Catinca Bals. Alecsandri si Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor sa ramana in continuare ale lui Bolintineanu (wiki).

• Bolintineanu si Chénier - Doua Poeme

(A Life in Books)