O Poveste cu Mos Craciun

(click here for the English version)


Povestea a inceput intr-o zi de sambata. Ma dusesem sa vad bradul de Craciun din fata Casei Albe. Ca intotdeauna era inconjurat de trenulete care alergau pe sine, iar copii erau pretutindeni, galagiosi si fericiti.
Evident ca primul gand care mi-a venit in cap a fost sa incerc sa fac un video, numai ca soarele imi juca feste, asa ca filmuletul a iesit asa si asa, mai ales asa decat asa, insa nimeni nu e perfect.

Un pic mai departe era ceva ce arata ca o coliba. iar in fata ei statea o pustoaica, imbracata destul de curios. Am intrebat-o care era treaba.

Mi-a raspuns ca era nepoata lui Mos Craciun si ca pazea intrarea in coliba, iar aceasta coliba era de fapt atelierul lui Mos Craciun.

Ei bine, asta m-a facut curios, voiam sa il vad si eu pe Mosul, mai ales ca ii dusesem dorul un an intreg, asa ca m-am asezat la coada, impreuna cu copii, parinti si bunici. Ma gandeam in timpul asta la nepoatele mele, care erau intr-o vacanta undeva departe, intr-un loc in care iarna nu era deloc diferita de vara.

Pana la urma am intrat inauntru si l-am vazut pe Mos, avea o barba alba, o burta respectabila si un zambet blajin, semana perfect cu Adrian, un prieten din Toronto. De fapt nu am avut niciodata ocazia sa ma intalnesc in carne si oase cu Adrian, insa l-am vazut in poze: barba alba, burta respectabila, zambet blajin. Asa ca aveam argumente puternice sa il aseman cu Mos Craciun.

Ei bine, ca si la Adrian, barba Mosului nu era numai alba, era si adevarata! Pana atunci vazusem numai Mosi cu barba de vata, asa ca eram impresionat.

A doua zi, duminica, eram prin Georgetown, un cartier foarte chic al Washingtonului, si am intrat intr-un Starbucks. M-am asezat la coada sa imi iau o cafea, iar in fata mea era insusi Mos Craciun. De data asta era imbracat in civil, insa barba alba si burta respectabila il tradau. Sa fi fost totusi Adrian?

Nu, imposibil, Adrian era in Toronto, iar masinile care te muta instantaneu in spatiu-timp inca nu sunt disponibile. Asa ca nu putea fi decat Mosul.

L-am intrebat, Esti Mos Craciun?

Mi-a raspuns pe loc, Da, si trebuie sa imi dai bani sa le cumpar copiilor jucarii.

Bun, daca imi raspunsese astfel, putea de fapt foarte bine sa fie Adrian, dar nu eram sigur. Am mormait ceva si am zambit. Mi-a zambit si el.

Peste vreo ora m-am intalnit cu el din nou, pe strada.

Iarasi dau de tine? m-a intrebat el.

I-am zis, Domle, ieri am fost la Casa Alba si Mos Craciun era acolo intr-o coliba. Esti dumneata Mosul sau nu, sa stiu cum te iau.

Daca sunt sau nu Mos Craciun? Poti sa spui si asa, mi-a raspuns.

Pe urma m-a intebat, De unde esti, ca ai un accent ciudat si destul de caraghios.

I-am zis, Pai daca esti Mos Craciun, poti sa ghicesti singur.

Din Germania? m-a intrebat.

Si crezi ca daca traiam in Germania mai era nevoie sa ma mut aici?

Elvetia?

Hai ca esti departe, i-am zis.

Austria?

Nu, Romania.

Mi-a zis, Omule, sunt batran si am vazut o gramada de lucruri ciudate in viata, dar asa ceva nu mi s-a mai intamplat, sa vad un roman!

Odata si odata tot trebuia sa se intample, am raspuns.

L-a pufnit rasul, Bai, tu chiar ai crezut ca sunt Mos Craciun?

Mi-am dat atunci seama, era Adrian.