Pe urmele fraţilor Strugatsky

(http://www.etsy.com/listing/46672719/roadside-picnic-in-the-50s-handmade-wood)
no copyright infringement intended

(click here for the English version)

Cred ca foarte multi dintre voi ati vazut filmul Calauza (Stalker) al lui Tarkovsky. Este o adaptare foarte libera a unei povestiri stiintifico-fantastice scrise de fratii Arkadi si Boris Strugatsky. Povestirea se numeste Picnic pe Marginea Drumului (in engleza a fost tradusa cu titlul Roadside Picnic).

Fratii Strugatzky au fost de altfel si autorii scenariului filmului Stalker, insa legatura dintre film si povestire este foarte loose. As putea zice ca filmul incepe acolo unde se termina povestirea, sau poate mai curand ca filmul porneste dela aceeasi situatie de baza (loc vizitat probabil de extraterestri) si dezvolta o potentialitate nedezvoltata in povestire.

Am citit povestirea odata de mult, intr-un almanah, si am retinut din ea un aspect: ca extraterestrii s-ar putea sa fie extrem de diferiti biologic fata de pamanteni (de exemplu sa fie mici cat niste libelule, sau cat niste fluturi), calatoria lor pe Pamant sa fie o excursie fara nici o legatura cu existenta noastra (asa cum o excursie de-a noastra in natura nu are nici o legatura cu viata libelulelor si a fluturilor), iar urmele lasate de ei pe Pamant sa fie tot atat de neinteles pentru noi pamantenii cum sunt pentru insecte sau pasarele urmele lasate de noi insine intr-o excursie (un picnic pe marginea drumului). Dupa noi raman chistoace de tigari, cutii goale de bere, hartii, baterii descarcate de radio sau de aparate de filmat,care nu au inteles pentru insectele care vin dupa aceea. La fel nici noi nu putem da nici un inteles resturilor lasate de eventualii extraterestri. Este tot un picnic la marginea drumului

Sigur insa ca pentru acei dintre noi care avem o sensibilitate pentru asemenea lucruri, locurile vizitate de extraterestri apar ca incarcate cu o anumita energie, incercam sa exploram ce este acolo si sa dam un anume inteles obiectelor gasite.

Nu va speriati: nu am inebunit. Nu fac decat sa intru in atmosfera povestirii Fratilor Strugatsky. Imi imaginez ce si-ar putea imagina eroii povestirii, si incerc sa va fac si pe voi sa va imaginati.

Exista un loc pe care am trecut de multe ori, in excursiile mele de weekend in imprejurimile Washingtonului. Este undeva pe malul Potomacului si de fiecare data cand treceam pe acolo, imi placea sa ma legan in iluzia ca este unul din locurile acelea, una din zonele incarcate de mister, vizitate poate candva de extraterestri, sau poate inca populate de asemenea fiinte, foarte deosebite de noi (de exemplu mici cat niste libelule, dar cu puteri remarcabile), asteptand sa fie percepute de noi, sau poate asteptand sa ne atace. sau poate sa ne elibereze, who knows?

(Arkady and Boris Strugatsky)