Învăţarea unei limbi: ce cărţi să citim

elevi la şcoala românească din Jula (Ungaria)
photo: Alex Varninschi
(http://adev.ro/mx57hw)
no copyright infringement intended

Am citit ieri un articol de ziar care mi-a plăcut, prin obiectivitate, prin echilibru - un reportaj făcut la şcoala generală şi liceul românesc Nicolae Balcescu din Jula (numele românesc al oraşului Gyula din Ungaria) - acolo locuiesc foarte mulţi români, oraşul e considerat o capitală a comunităţii românilor din Ungaria, şi, printre altele, au şcoală generală şi liceu în limba română. Un liceu apreciat şi despre care articolul de ziar vorbeşte foarte frumos.

Ceva mi s-a părut interesant. Elevii sunt învăţaţi la şcoală o limbă din care lipsesc o serie de cuvinte foarte des folosite în limbajul curent, dar inexistente în cărţile clasicilor români. Şi atunci copiii din Jula nu folosesc deci, gen, naşpa, mişto, fiţă - nu pentru că sunt cuvinte de argou (evident că nu primele două, deci şi gen), ci pentru că nu le găsesc în cărţile după care învaţă româneşte. Citesc Creangă şi Arghezi, iar în limbajul lor veţi găsi cuvinte care au un uşor iz arhaic, vicleşug, iatagan, şagă.

Cred că pentru a te descurca într-o limbă, este vital să ştii limba vorbită azi, cu cuvintele ei frumoase sau urâte, mai ales cu expresiile ei frumoase sau urâte. Altfel îţi va fi greu să te descurci în ţara respectivă. Am înteles de mult că pentru a şti franceza sau engleza este obligatoriu să citesc sistematic ziare şi scriitori de azi, să urmăresc emisiunile lor de televiziune. Iar clasicii să vină dupa ce cunosc limba de azi.

În schimb un elev din România, care este evident la el acasă în limba de zi cu zi a străzii, trebuie neapărat să îi citească tocmai pe clasici, pe Sadoveanu şi pe Creangă, pe Eminescu şi pe Arghezi, să meargă şi mai îndărăt în timp, spre Ienăchiţă Văcărescu, şi mai departe, spre Dosofteiu şi spre Antim, pentru a stăpâni cât mai bine imensul tezaur al limbii.

Dar românii din Jula sunt în Ungaria şi nu în România. Lor le trebuie mai întâi să ştie cum se vorbeşte azi în România, ce expresii se folosesc.

Am lipsit din România mai mulţi ani, iar când m-am întors am simţit în mod subtil că limba de zi cu zi de pe stradă evoluase. Expresii noi, deplasări subtile de sensuri. Pentru că o limbă este vie şi evoluează necontenit.

Dar hai să vă dau adresa web a articolului de ziar la care mă refer:

http://adevarul.ro/news/eveniment/pasarile-calatoare-zbor-tari-mai-calde-invata-limba-romana-scolile-ungaria-1_529b7b93c7b855ff565ffede/index.html

(A Life in Books)