Jesús Ávila Granados
Romancier, jurnalist, eseist, Jesús Ávila Granados este fără îndoială o adevărată forţă motrice a vieţii culturale catalane contemporane. Numărul romanelor publicate de el este impresionant: o sută unu. Sunt în general romane istorice, şi în fiecare din ele talentul scriitoricesc se întâlneşte cu pasiunea pentru istorie şi antropologie, şi cu o râvnă puţin comună de a explora capitole ale trecutului peste care istoria oficială a lăsat vălul. Eroii cărţilor sale sunt de multe ori cei pe care mersul vremurilor până la urmă i-a înfrânt şi apoi a vrut să îi uite. Sunt ereticii, catarii, templierii, sunt cei preocupaţi de ştiinţele oculte ... Excluşi din istoria oficială, au lăsat însă urme care nu pot fi şterse, le regăsim neaşteptat în unele obiceiuri, în unele nume, de localităţi sau de oameni, în unele cutume folclorice, în unele din mâncărurile sau băuturile tradiţionale. Iar Jesús Ávila Granados le cercetează cu răbdare în cărţile sale, şi ne poartă până la sursa fiecăruia dintre ele: mitologia celtă, mitologia catară, mitologia templieră, Spania ocultă ... unul din romanele sale este El libro negro de la Historia de España, Cartea neagră a Istoriei Spaniei.
Recent i-a apărut în româneşte, în traducerea Gabrielei Banu, prima parte a lui El último hereje (Ultimul Eretic). Lansarea versiunii româneşti va avea loc pe 17 mai la Salonul Naţional de Literatură şi Artă "Rotonda plopilor aprinşi" de la Râmnicu Vâlcea, la Biblioteca "Antim Ivireanul". A doua parte a cărţii urmează să apară în toamnă.
(Una Vida Entre Libros)
Labels: Jesús Ávila Granados
2 Comments:
excelenta prezentare!Este un roman istoric, despre o perioada putin cunoscuta si de aceea interesant. Si nu e vorba numai despre catarism - "secta" lichidata de papalitate, cu o soarta identica cu a templierilor ai caror aliati au fost. E vorba si despre o pledoarie pentru libertatea de constiinta care ar fi trebuit sa se inventeze odata cu ridicarea privirii omului catre divinitate. N-a fost sa fie, si de aceea a curs tone de sange...
By Anonymous, at 9:04 AM
¡Gracias por su comentario!
By Pierre Radulescu, at 12:39 AM
Post a Comment
<< Home