Vasile Ernu, "Geopolitica" uneori se reduce la maioneză şi muştar

Maioneză şi Muştar
(source: Apă.Făină.Sare - Jurnalul unui tânăr brutar artizan şi alte câteva povestiri)
no copyright infringement intended

Hotarul se defineşte în foarte multe feluri. Există un hotar geografic, lingvistic, politic, religios, cultural etc. Pentru mine în ultima perioadă cele mai puternice hotare sînt cele legate de mirosuri şi gusturi: ele produc poate cea mai puternică memorie. Ele lasă printre cele mai puternice urme. Cu vîrsta această memorie se acutizează.
Dacă cineva mi-ar lega ochii şi astupa urechile ca să nu văd şi să nu aud nimic şi m-ar duce undeva fără să ştiu unde, mi-ar trebui cîteva secunde să spun dacă mă mai aflu pe teritoriul României sau sînt în Basarabia. Îmi sînt suficiente mirosul şi gustul.
Fireşte sînt o mulţime de lucruri comune dar sînt însă nişte mărci specifice foarte puternice care diferenţiază.
Pentru mine cumva România se termină acolo unde se termină muştarul iar Basarabia începe acolo unde începe maioneza. Sînt spaţii marcate de aceste „liante gastronomice” care unesc totul. Mai există cafeaua şi ceaiul care diferenţiază mult cu toate că în ultima perioadă la acest capitol lucrurile s-au mai schimbat, dar nu foarte mult.
A propos: cînd am ajuns prima oară în România (90) şi am cerut ceai am fost întrebat dacă sînt bolnav. Şi am primit un ceai de tei ;) Nu, ăsta nu e ceai. Aşa cum cafeaua era pentru mine mai degrabă o excepţie.
Revenim la maioneză. Intraţi într-un supermarket molodvenesc: acolo vedeţi cîţiva metri de fel şi fel de maioneze şi aproape deloc muştar. Muştarul e undeva acolo la „altele”. Maioneza însă are un loc privilegiat şi ocupă un sector important în magazin. În spaţiul românesc e exact invers. Însă chiar şi aşa muştarul, care e rege în România, nu are locul privilegiat pe care-l are maioneza pe rafturile magazinelor din Basarabia.
Observ cum în ultimii ani se schimbă ingredientele salatelor. Pentru cine nu ştie: aproape toate salatele „moldoveneşti” au maioneză. Apar tot mai multe ingrediente, tot mai diverse şi tot mai globale. Maioneza însă rezistă. Ea leagă totul. Şi se opune muştarului. Radical. De ce şi cum s-a ajuns aici? Asta e o istorie tare lungă. Aproape de o carte.

(autor Vasile Ernu, publicat pe pagina sa de Facebook)

(Vasile Ernu)