Demonii lui Almodovar

Intamplarile care se petrec in filmele lui Almodovar par dirijate de catre niscaiva demoni tare ciudati. Se ingramadesc, se lupta dand din coate tot timpul sa ajunga in fata noastra. Cand unul din ei razbeste de ceilalti, se apuca sa isi recite partitura pe nerasuflate, dar nu ajunge niciodata sa si-o termine, ca e tras inapoi de ceilalti si alt demon ii ia locul.

Iar fiecare demon, in timpul acela scurt cat apuca sa stea in fata vorbeste rapid, isi mai inghite cuvintele, ne face mereu cu ochiul, aluzie fie la concluzia la care el vrea sa ajunga (si nu apuca sa ajunga), fie la povestile celorlalti demoni, si pare foarte incantat de aluziile lui - si ca sa fie sigur ca va fi inteles de noi, ingroase totul, orice devine kitsch, ca sa fie imediat inteles - dar fireste ca noi nu apucam sa intelegem mai nimic - vedem doar niste demoni nerabdatori, obraznici, grotesti - si un vant de nebunie care pluteste peste tot si peste toate - vantul acesta pare a veni din tinutul de bastina al lui Almodovar - pentru ca Almodovar este nascut in La Mancha, patria cavalerilor melancolici si a morilor de vant.

Sunt demonii lui Almodovar. Nerabdatori, timpul se rostogoleste, copilul se naste in autobuz, soferul ar vrea sa ajunga la garaj, ca e ultima cursa, cineva se lupta sa il convinga sa schimbe directia si sa mearga fuga la maternitate, dar pana sa se decida trebuie sa vina sa il moseasca pe noul nascut (Carne tremula). Kika boscorodeste tot timpul, continua sa boscorodeasca fara sa isi dea seama ca tocmai este violata. Preotul pedofil a lepadat de mult sutana, cand dam de el il aflam de acum divortat, cu un copil ramas la proaspata fosta sotie (La mala educacion). Prietenul din copilarie care vine la noi sa ne propuna un scenariu de film este de fapt fratele aceluia, prietenul a fost omorat, nu de catre preot, ci de catre frate-sau, in combinatie cu fostul preot (La mala educacion). Si tot asa.

Demonii lui Almodovar. De fapt demonii Spaniei din ultimii cativa zeci de ani. Un regim autoritar tinuse Spania intr-un univers al ei, departe de lumea contemporana. Biserica isi avea pozitia ei, familia isi avea setul ei ferm de valori, cultura insemna in primul rand traditie si in al doilea rand traditie, orice deschidere, orice diversitate, erau suspecte. Si apoi totul a explodat si a inceput sa se deruleze cu o viteza ametitoare. Existau adversari ireductibili ai regimului franchist, pentru care istoria se oprise in anii razboiului civil si trebuia reluata de acolo - numai ca intre timp trecusera vreo patruzeci de ani si nimic nu mai putea fi cladit cum fusese. Incercau fara succes sa monopolizeze noua societate. Erau apoi cei care in timpul franchismului se gandisera la o deschidere limitata, la un soi de democratie originala, incercau si ei fara succes sa monopolizeze noua societate. Si erau tinerii, nerabdatori sa se desprinda de trecut si sa intre in Europa in sfarsit - si nu aveau timpul sa o ia cu usurelul - trebuiau sa isi urle tot timpul partitura, trebuiau sa ii plesneasca pe toti, trebuiau sa dea din coate, sa fie obraznici, trebuiau sa se certe si intre ei. Si existau oamenii ceilalti, cei care nu aveau nici o vina, cei care nu erau in stare sa priceapa nimic, nauciti - ca batranul tata din Todo sobre mi madre, care refuza sa mai inteleaga ceva, si traieste intr-un univers al lui in care totul a ramas cum a fost. Existau cei pe care schimbarea i-a distrus moral - si iar ma gandesc la preotul din La mala educacion, care isi abandoneaza sutana, se casatoreste, apoi divorteaza. Si ma gandesc la transvestitii care circula prin atatea filme ale lui Almodovar - simbol foarte dur al unei societati care isi cauta adevarata identitate.



(Almodovar)