Întâlniri neașteptate cu Români: Brâncuși

Când vorbim de ecoul artei românești în lume ne gândim toţi la Brâncuși, la Enescu, la Ionescu - și părerile noastre sunt foarte împărţite. Arta lui Brâncuși este românească? Sau personalitatea sa este atât de covârșitoare încât refuză orice condiţionare? Oare a vorbi de dimensiunea lui etnică ar însemna să îl minimalizăm?

La Philadelphia se află una din colecţiile cele mai mari de sculpturi ale lui Brâncuși. Sala are o arhitectură care sugerează stilul brâncovenesc. Arhitectura sălii mi s-a părut un răspuns dat de americani - da, Brâncuși este român, vine din aceeași cultură care a înflorit în dimensiunea brâncovenească.

Chiar așa, decât să ne întrebăm dacă Brâncuși este în primul rând român, poate că ar trebui să căutăm ce anume a preluat el din Hobiţa. Cu ceva a plecat de acolo, ceva din Hobiţa s-a păstrat în desaga lui, din când în când și-a desfăcut desaga și s-a uitat înăuntru, și s-a hrănit.

Cu ani în urmă trecusem prin Târgu Jiu și văzusem ansamblul vestit în toată lumea.

Văzusem apoi un bust foarte cuminte făcut de Brâncuși la început de secol - în Muzeul de Artă din Craiova.

Visam să îi văd operele din marile muzee.

Am fost în 1999 vreme de o săptămână la Paris, Centrul Pompidou era închis.

Peste un an am avut norocul să văd capodoperele lui Brâncuși două zile la rând. Eram la New York, am fost la MoMA, Muzeul de Artă Modernă, și am văzut acolo Brâncuși "la greu". Iar a doua zi, am intrat în Galeria Guggenheim, unde se afla o expoziţie cu sculpturile lui Brâncuși aduse de la Paris.

Câteva sculpturi ale lui se află și la Washington, la Galeria Naţională de Artă. Colecţia de la Philadelphia este însă mai bogată.

Ei bine, de Brâncuși aveam să dau și în alt fel, neașteptat. O expoziţie retrospectivă Isamu Noguchi, văzută mai întâi la Galeria Whitney din New York, și apoi la Washington, la Muzeul Hirshhorn. Un sculptor născut în America, tatăl lui era japonez, mama îi era americancă, nu știusem nimic despre el, întâlnirea cu arta lui a fost pentru mine o binecuvântare. Noguchi este unul din cei mai profunzi sculptori ai secolului XX. I-a absorbit ca un burete pe americani, pe chinezi, pe japonezi, pe francezi, și din acest amalgam a ieșit o artă profund originală, a lui.

Galaxy Calligraphy - aliens have descended. They have left their landscape and monument. Noguchi a găsit esenta Galaxiei - este o hieroglifă, pe care el a caligrafiat-o în piatră. Este urma lăsată de cine știe ce vizitatori din alte planete, de pe alţi sori. În peisajul nostru, ei au lăsat o urmă, peisajul lor. Şi o mică umflătură, este monumentul lor. Urma lor în peisajul nostru, aceasta este hieroglifa pe care și-a închipuit-o Noguchi. Hieroglifa Galaxiei.

Şi grădinile lui japoneze ... Câţiva bolovani de râu, înconjuraţi de un perete de piatră, parcă tot universul este tras în spaţiul acela minuscul, și plin de o forţă tainică.

Noguchi a fost vreme de vreo doi ani asistentul lui Brâncuși. Şi de la el a învăţat toate secretele dăltuirii pietrei și lemnului. Şi a învăţat geometria brâncușiană.

Şi îl descopeream pe Brâncuși fermecat în expoziţia lui Noguchi. Țăranul lemnar din Hobiţa, căușurile de lemn și de piatră, lingurile acelea fabuloase ale Olteniei - le descopeream în arta japonezului - erau ele, dar erau altfel. Noguchi îl înţelesese pe Brâncuși. Îl asimilase. Şi îl făcuse al lui. Nu mai era Brâncuși. Era Noguchi. Era reinventat. Porţile noastre de lemn erau acolo, spiritul lor era în Brâncuși, de la el trecuse la Noguchi.

Şi într-un loc din Galeria Whitney aveam să descopăr o Coloană a Infinitului, regândită de Noguchi.

Aveam să îl redescopăr pe Brâncuși mai târziu, în busturile lui Modigliani.

Brâncuși e român?

Brâncuși e Brâncuși, putea fi orice și era tot Brâncuși, dar datorită lui, Noguchi și Modigliani sunt un pic și români.

• Brâncuși filmat

(Întâlniri neașteptate cu Români)