Arhitecturi cinematografice - un outline rapid

Este un subiect vast. Incerc un outline, la repezeala.
Hou Hsiao-Hsien in Maestrul Papusar conduce povestea filmului pe trei planuri - actiunea se desfasora in paralel cu povestirea ei de catre erou (voce in off) si cu comentariile pe care le face acelasi erou la actiune si la povestea ei - de data asta asezat pe un scaun in fata aparatului de filmat. Aceeasi actiune in trei planuri - care se misca intre ele precum miscarea norilor pe cer!
In alt film al lui, Good Men, Good Women, doua actiuni in paralel - o actrita joaca intr-un film despre o eroina din timpul razboiului, actiunea adevarata a eroinei in paralel cu actiunea din filmul despre ea - eroina inca mai traieste si comenteaza. Tip de arhitectura folosit si de Atom Egoyan in Ararat.
Arhitectura pana la un punct asemanatoare si in filmele lui Julio Medem (Lucia y el Sexo, Los Amantes del Circulo Polar) - povestea este creata din bucati spuse de fiecare erou, ca niste bucati de mozaic pe care insa trebuie sa le asezam noi cap la cap - aceeasi poveste poate insemna cu totul altceva dupa cum ne decidem noi - si fiecare versiune este perfect credibila. Inteleg ca aceeasi arhitectura este si in filmul Tierra, pe care nu l-am vazut.
Oricum, Atom Egoyan foloseste de fapt aceeasi arhitectura in alte filme ale lui (de ex. in Where the Truth Lies, pe care l-am vazut, se pare ca si in The Sweat Hereafter pe care inca nu l-am vazut) - insa la el ideea pare a fi ca adevarul nu poate fi cunoscut - nu ca noi trebuie sa il reconstituim din fragmentele care ni se prezinta.
Almodovar in Hable con Ella - o serie de episoade care nu au nici o semnificatie pentru ele insele - dar care isi trimit semnificatia catre intregul filmului - o catedrala baroca formata din capele kitsch - rostul fiecarei capele este sa se explice nu pe ea, ci sa sprijine celelalte capele si sa trimita totul catre barocul catedralei.
Guillermo del Torro in Labirintul lui Pan - doua universuri contradictorii care evolueaza unul langa altul - universul fetitei, in care copacii sunt oameni intelepti si insectele sunt spiridusi, universul maturilor, care este atroce - schimburi subtile de informatii intre cele doua universuri.
Cutitul in apa al lui Polanski - tanarul vine din alt univers si pleaca inapoi in universul lui - barbatul nu il intelege si se simte amenintat - femeia este atrasa de universul tanarului.
Toate filmele lui Kim Ki Duk au aceeasi arhitectura ca si Cutitul in apa - coliziunea dintre doua universuri - cel al nostru, de toate zilele, cel transcendent, coliziune, atractie, respingere - limbajul lui Kim Ki-Duk este altul - magia exprimata prin violenta si sordid. Universul transcendent ni se arata doar in Spring, Summer, Fall, Winter, again Spring, dar e in toate celelalte.
Arhitectura transcendenta din filmele lui Ozu, Bresson, Dreyer, dar si in Away from Her (al Sarei Polley)- explicata prin koan-ul zen:
1. cand am inceput sa studiez zen, muntele arata ca un munte
2. cand am crezut ca stiu zen, muntele nu mai arata ca un munte
3. cand am ajuns sa cunosc cu adevarat ceva din zen, muntele arata din nou ca un munte, dar altfel (pentru ca intelegeam si de ce nu mai aratase ca un munte)
Filmul ca structura muzicala - Symphonie diagonale, Regen, Ballet Mecanique, The Hearts of Age, Berlin: Die Sinfonie der Großstadt, Opus I, Romance Sentimentale, Le Retour a la Raison, Rhythmus 21, H2O- paralela dintre structura de imagini si structura muzicala - incercare de a vedea fiecare din filmele acestea si fara sonor - imaginile filmleor sunt muzica fara sunete - e un limbaj la fel de coerent ca si limbajul sunetelor.
Filmul ca un tot inseparabil - cameraman si ceea ce cameramanul filmeaza, editare, spectacol - deci film care se creaza in fata spectatorilor - Dziga Vertov, Omul cu camera de filmat.
Filmul ca o poveste care se spune numai de catre imagini, asa cum muzica nu are nevoie decat de sunete - Eisenstein, Parajanov, Hou Hsiao-Hsien, Egoyan, Almodovar, Wong Kar-Wai, Ang Lee.
Vigoarea naratiunii prin imagini, montaj, ritm: Griffith, Eisenstein.
Cu Wong Kar-Wai incepe noua varsta a filmului?

(Filmofilia)