Povestea lui Sycamore Store

before supermarkets, stores like this served the community for groceries - the delivery truck is at left
early photo, courtesy of the Rogers family
(source: Sherry Pettie in Sycamore Islander, October 1999)
no copyright infringement intended

(click here for the English version)

Un magazin satesc care este inchis de multi ani. Se gaseste pe Bulevardul MacArthur (care incepe in Washington, undeva in spatele Universitatii Georgetown, continua in cartierul Palisades, si apoi iese din Washington, si isi urmeaza drumul de-a lungul Potomacului, sat dupa sat, pana hat departe). Bulevardul se numea pe vreumri Conduit Road (Drumul Conductei), si am mers pe el de multe ori, interesat sa gasesc urmele unei linii de tramvai desfiintate de mult, care mergea paralel cu bulevardul - din loc in loc au ramas viaducte peste care trecea tramvaiul, iar ici si colo apare prin padure o alee, pe unde erau sinele.

Toata zona m-a fascinat si sunt multe locuri de-a lungul acestui drum despre care as vrea sa vorbesc.

Bulevardul este paralel cu Potomacul, insa la inaltime: malul din Maryland al fluviului se termina intr-o linie continua de dealuri (de aici si numele cartierului washingtonian, Palisades).

Dar sa ma intorc la povestea lui Sycamore Store. Este asezat chiar pe bulevard, iar jos pe Potomac se gaseste o insula, se numeste Ostrovul Sicomorului, si de aici si numele magazinului.

Zona a fost dezvoltata cam incepand cu sfarsitul veacului al nouasprezecelea, din cate am mai citit, era gandita ca o zona de vile pentru oameni bogati. Si cam asa a ramas.

Despre magazin am gasit amanunte interesante intr-un articol din Sycamore Islander. De acolo am aflat ca Sycamore Store a inceput sa opereze in 1919. Primul sau proprietar, un anume Hugh Boots Johnston, era un membru foarte activ, se pare al clubului sportiv dela Ostrovul Sicomorului.  Magazinul era in acelasi timp bacanie, carciuma, se mai organizau si petreceri sambata seara, treburile mergeau din plin.  In 1953 afacerea a fost preluata de George H. Rogers, care fusese angajat al magazinului inca din 1935. Iar Sycamore Store si-a continuat viata din plin. Localnicii gaseau aici tot ce le trebuia, legume si fructe proaspete, carne, se putea bea un pahar de vin sau o bere si sta la taclale, petrecerile se organizau in continuare, iar un om pe care l-am cunoscut in Brookmont (un sat nu foarte departe - posesorul unui camion Ford antediluvian, dar in stare perfecta), mi-a zis odata ca ii placea in tinerete sa mearga la Sycamore Store, caci vinul era ieftin si fetele teribil de dragute si fara fasoane.

fereastra decorata de sezon - o poveste cu a fost odata
(source: Sherry Pettie in Sycamore Islander, October 1999)
no copyright infringement intended

Prin 1970 afacerea a inceput sa se restranga, activitatea principala devenise prepararea de sanvisuri pentru orele pranzului. Si a continuat asa pana prin 1995, cand magazinul s-a inchis.

Acum vreo zece ani casa a fost cumparata de doi arhitecti care aveau planuri mari, sa amenajeze acolo un soi de han cu restaurant, sau cam asa ceva, si chiar am vazut muncitori care incepusera sa lucreze. I-am vazut o singura data, si eram in masina unui prieten care a trecut in goana. M-am jenat sa il rog sa opreasca, as fi vrut sa intru sa schimb doua vorbe cu muncitorii si sa ma lamuresc ce si cum. Altfel, niciodata nu am mai vazut usa deschisa, doar o singura data a vazut magazia de langa cladire deschisa, si un tractor in ea. Insa nu era nimeni acolo.

Pana la urma m-am lamurit ca arhitectii au trebuit sa renunte, ar fi costat prea mult. Asa incat Sycamore Store era din nou de vanzare.

Am facut odata un filmulet invartindu-ma in jurul cladirii. De pe unul din geamuri se vedeau dulapurile racitoare, si ma gandeam la sticlele de vin si bere tinute acolo la gheata. In alta parte se zarea scara interioara, si semineul, era de fapt o casa foarte eleganta, si ma gandeam la petrecerile care se mai organizau.

Insa nici tipenie de om, si mi-am zis ca locul ar fi fost foarte potrivit pentru un film de Hitchcock. In orice caz, ca sa fiu in ton cu filmele maestrului, apar si eu de cateva ori in imagine, reflectat de vreo fereastra.