Alexandru (Alecu) Beldiman

Istoria lui Numa Pompilie
Al Doilea Craiu al Romii
Tălmăcită din limba franțuzească
de Dumnealui Postelnicul Alexandru Beldiman
și dată și în tipariu cu a dumnisale chieltuială
spre podoaba Limbii Românești, și îndeletnicirea Patrioților
În zilele Prea Luminatului și Prea Înălțatului nostru
Domn al Moldaviei Mihail Grigoriu Suțul Voevod
întru al doilea an al domniei Înălțimii Sale
Iași, 1820
(Tipărituri Vechi Românești)
no copyright infringement intended

Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic

(Mihai Eminescu în Epigonii)

Voi încerca să sintetizez informațiile din mai multe surse: Wikipedia, Buletinul Literar Titi Tudorancea, Enciclopedia României, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Crispedia. Este vorba de Alexandru (Alecu) Beldiman (1760-1826). S-a născut la Iași (sau la Huși - toți cei care vobesc despre el ne oferă ambele variante). Făcea parte dintr-o veche familie boierească, stabilită în Moldova în veacul al paisprezecelea. Originea familiei pare să fi fost maghiară (conții Beldi din Amanul din Transilvania - nu am reușit să localizez Amanul, este posibil să fie de fapt Budila, în Țara Bârsei). Beldiman avea să ocupe în Moldova functii administrative importante, până la treapta de Mare Postelnic și Mare Vornic. A fost un traducător înzestrat și pasionat: Moartea lui Avel a lui Salomon Gessner (pictor și poet elvețian), Tragodia lui Orest a lui Voltaire, Istoria lui Numa Pompilie a francezului Jean-Pierre Claris de Florian (reținut de istoria literară în principal ca fabulist și autor de pastorale - Numa Pompiliu este considerată doar o imitație după Les Aventures de Télémaque a lui Fénelon). Acestea trei au fost publicate, la Buda și la Iași. Alte traduceri i-au rămas în manuscris (Manon Lescaut, Odiseea lui Omir, Istoria lui Raimond, Tragodia lui Sapor, Istoria lui Tarlo etc.).

Tragodia lui Orest
tălmăcită din Limba Franțuzească în cea Românească
de Marele Postelnic Alexandru Beldiman
În Crăiasca Tipografie a Universităţii Ungureşti
Buda, 1820
(Biblioteca Academiei Române - filiala Iași)
no copyright infringement intended

Homer, Voltaire, Florian, Abatele Prevost, Gessner ... o asemenea bogăție de traduceri nu putea fi decât opera unui mare cărturar. Cred că tălmăcirea pe care Beldiman a făcut-o Odiseei este prima în românește.

Dar față de o activitate de traducător atât de impresionantă, opera originală a lui Beldiman a fost mult mai săracă. Principala sa scriere a fost Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întâmplare după răzvrătirea grecilor la 1821, apărută postum în 1861 la Iași. Opiniile istoricilor literari sunt reținute (în cel mai bun caz):

... urmăreşte cronologic întâmplările care au avut loc la 1821, în Moldova, odată cu intrarea eteriştilor. Relatare a unui martor al evenimentelor, lucrarea are mai ales o valoare documentară. Cuprinzând 4.266 de versuri a câte 15 silabe, cu ritm trohaic şi rime masculine perechi, Tragodia... este precedată, ca în poemele clasice, de o invocaţie. Prezentând Eteria într-o lumină total defavorabilă, opera lui Beldiman cuprinde elemente de burlesc şi satiră. Portretele personajelor sunt sumare şi caricaturale. Tonul de relatare familiară face ca Tragodia... să aparţină mai mult cronicilor versificate, a căror fază de sfârşit o reprezintă (Crispedia).

Am găsit câteva fragmente în Buletinul Literar Titi Tudorancea:

http://www.tititudorancea.ro/z/alexandru_beldiman_tragodia_sau_mai_bine_zice_jalnica_moldovii.htm

Beldiman a murit în 1826 la Iași și a fost înmormântat la Biserica Sfântul Neculai cel Sărac (astăzi dispărută). Nepotul său Alexandru V. Beldiman (1832-1898) a fost fondatorul ziarului Adevărul. (Adevĕrul, după ortografia vremii). Iar un stră-strănepot, tot Alexandru Beldiman, este unul din arhitecții importanti de astăzi.

Palatul Beldiman, Iași
carte postală veche
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Iasi,_Jockey_Club.jpg)
no copyright infringement intended

Tot de familia Beldiman se leagă și istoria unei clădiri cunoscute din Iași: Palatul Beldiman (i s-a mai spus și Casa Balș - căci mult timp a fost ba în proprietatea Beldimanilor, ba a Balșilor). A fost construită în 1807 după planurile lui Cheorghe Asachi, în capătul Uliței Sârbești (Strada Lăpusneanu de azi). Proprietar era Polcovnicul Manolache Balș. Fiica acestuia, Ecaterina,  a vândut în 1812 casa lui Alecu Beldiman. Fiul acestuia, biv-vel-postelnicul Vasile Beldiman, a văndut din nou casa, în 1839, boierului Lupu Balș. Acesta a cedat-o, în 1845, Elenei Catargiu (fiica Marelui Logofăt Iordache Catargiu). Mai târziu casa a trecut în proprietatea avocatului Vasile Scully, care i-a dat o destinație practică. Din 1867 aici a fost Hôtel d’Angleterre, cu restaurant și grădină de vară, loc de întâlnire a protipendadei ieșene. Aici se adunau membrii Junimii. Apoi, din 1885 aici a fost Maison Jockey-Club - Grand Restaurant de Paris. La parter a funcționat, începând tot din 1885, o cofetărie faimoasă a vechiului Iași; Tuffli. Proprietarii și chiriașii s-au mai schimbat în timp, casa a rămas cunoscută ca Palatul Beldiman. În 1959 a fost demolată. Sic transit...


(A Life in Books)