Vasile Cantemir

Vasile Cantemir
(1794 - 1835)
desen de Radu Bercea, 2013
(Galeria Personalităţilot Bucovinene)
no copyright infringement intended

Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară
(Mihai Eminescu, Epigonii)

Versul eminescian ne spune de  Cantemir, dar de care din ei? Ne este descris croind la planuri din cuţite şi pahară. Asta ar însemna un entuziast, căruia nu îi displăceau chefurile sau măcar întâlnirile cu prietenii la un pahar de vorbă, tot atâtea prilejuri pentru el de construcţii imaginative, de strategii îndrăzneţe şi poate iluzorii, înfruntând cu un optimism contagios provocările de tot felul. Şi dat fiind universul în care se plasează poemul lui Eminescu, un om de cultură şi un patriot, gândind la Moldova, înflăcărându-se pentru ea.

Cine să fi fost acest Cantemir amintit de Eminescu? Primul gând mă duce la Domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, fireşte. Întâiul om de cultură din partea noastră de lume care a intrat în conştiinţa europeană. Cuţite şi pahară însă? Desigur prietenia dintre el şi Petru cel Mare, Ţar al Tuturor Rusiilor, va fi însemnat şi chefuri de pomină.

Sau este poate Antioh, fiul lui Dimitrie Cantemir? Poet rafinat, diplomat, om de mare cultură, ne-a lăsat epistole şi satire, fabule şi epigrame, a fost prieten cu mari personalităţi europene ale epocii. A activat în serviciul Curţii Imperiale dela Sankt Petersburg şi tot ce-a scris, a scris numai în ruseşte, limbă în care a şi tradus autori latini, elini şi francezi. A fost ambasadorul Imperiului Ţarist la Londra şi Paris. Şi se pare că nu a dispreţuit plăcerile vietii, un vin bun intre altele.

Dimitrie sau Antioh? Şi familia Cantemireştilor nu se reduce la ei. A existat şi un Antioh frate mai mare al lui Dimitrie Cantemir, şi el Domn al Moldovei, Despre acest Antioh Cantemir ne-a rămas o mărturie dela Neculce: om mare la trup, cinstit, chipeș, la minte așezat, judecător drept. Tot dela Neculce ştim că nu era om studios, dar nici prost, nu era lacom după avere, nu-i plăceau minciunile și nici vicleniile, era un bun vânător și ostaș. Însă ce-i drept nu-i păcat, moldovenii nu prea au avut motive să îi păstreze o amintire prea bună, pentru că a introdus în ţară birul greu al fumăritului (pentru cei ce nu cunosc termenul, o comparaţie palidă de tot probabil că ar fi acciza pe benzină, sau cine ştie, poate tichetele verzi).

Constantin si Antioh Cantemir
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Constantin%26AntiohCantemir.jpg)
no copyright infringement intended

Atunci cine dintre ei? Dimitrie, fiul său Antioh sau fratele său tot Antioh? Pentru ce nu tatăl lui Dimitrie şi Antioh, Domnul Moldovei Constantin Cantemir? Neculce ne spune că nu știa carte și numai iscălitura o învățase a o făcea; mânca bine și bea bine. A avut însă pe conştiinţă uciderea lui Miron Costin, şi nu pot să cred că Eminescu ar fi putut trece peste aşa ceva.

Înclin să cred că versul lui Eminescu se referea la cineva care nu avea nici o legatură cu familia Cantemireştilor, dar care a fost contemporan cu ceilalţi scriitori amintiţi de poet: toţi aparţin perioadei acoperind sfârşitul veacului al optsprezecelea şi primele decenii ale veacului al nouăsprezecelea. Este vorba de Vasile Cantemir, născut în 1794 în Roşa, pe vremea aceea un sat la marginea Cernăuţilor, tradiţional locuit de români. În timp Roşa a devenit un cartier component al oraşului. Am găsit imaginea bisericii româneşti de acolo, construită în 1900. 

Biserica Românească Sfântul Mihail din Roşa
construită 1900, restaurată 1996
(http://wikimapia.org/15532149/ro/Biserica-Sf-Mihail-din-Ro%C5%9Fa-1900)
no copyright infringement intended

Am extrem de puţine informatii despre Vasile Cantemir, toate luate din Galeria Personalităţilor Bucovinene. Aparţinea unei familii de mazili, aşadar micii boierimi. La 1809 era dragoman la agenţia diplomatică austriacă din Iaşi. A fost autorul unui dicţionar (Deutsch-Moldauisch – Französisches Wörterbuch), cuprinzând 11 tomuri şi 2004 file (peste 4000 pagini), la care a lucrat în 1826-1827, şi care a rămas în manuscris. A murit la Cernăuţi în 1835.

Manuscrisul se păstra în Biblioteca Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Tare mi-e teamă că a avut şi el soarta Teazurului nostru.



(Bucovina)