Iordache Golescu

Gheorghe (Iordache) Golescu
1768-1848
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Vornicul_Jordache_Golescu.JPG)
no copyright infringement intended

Fiu al Marelui Ban Radu Golescu, avea să rămână mai puțin cunoscut în istorie decât fratele său mai mic Dinicu Golescu, însă a fost și el un însemnat cărturar al epocii noastre pre-moderne și totodată un important om de stat al Țării Românești. A fost mare stolnic (1803), mare logofăt (1816), membru în Comisia pentru cercetarea învățământului și efor al școlilor (1818-1820), vornic al obștilor, mare vornic și ministru al Dreptății (1831), președinte al Sfatului Consultativ (1838), magistrat în Înaltul Divan (până în 1848).

Activitatea sa în domeniul dezvoltării învățământului a fost de mare valoare: comisia din care făcea parte a întocmit în 1817 un regulament al școlilor, apoi a prezentat domnitorului Ioan Caragea cererea de a se înființa o școală românească. S-a realizat un plan, cu studiul aritmeticii, geometriei, geografiei. Comisia cerea înființarea a 12 școli românești în reședințele de județ, cerere aprobată de domn, care a și dat dispoziții să se găsească profesorii necesari acestor școli. În 1818, prin efortul lui, s-a înființat Şcoala românească de la Sf. Sava, prima școală cu predare în limba română. Tot Iordache a fost cel care l-a descoperit și invitat pe transilvăneanul Gheorghe Lazăr să predea la această școală. Pe elevii care se distingeau la învățătură eforii îi trimiteau la studii în străinătate, în calitate de bursieri ai statului, "spre a deveni profesori eminenți ai generațiilor viitoare" (Jurnalul Natțonal: Cărturarul).

Învățase la Academia Domnească de la Sfântul Sava (ca și fratele său Dinicu) după ce amândoi avuseseră acasă profesori de elină, latină, italiană și franceză: tatăl lor Radu Golescu fusese un aprețuitor al învățăturii (cum avea să îl numească mai târziu Ion Heliade Rădulescu). Şi tot ca fratele său Dinicu a făcut parte din francmasonerie. În 1822 cei doi frați au pus la Brașov bazele unei societăți secrete cultural-politice. În 1839 Iordache Golescu era Venerabilul unei loji masonice din București.

Ce cărți ne-au rămas dela Iordache Golescu? În primul rând o gramatică (Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticești), tipărită de Ion Heliade Rădulescu la 1840. Apoi două dicționare: Condica limbii românești (aici este prima mențiune pe care o avem despre Mărțisor) și Pilde, povățuiri, cuvinte adevărate și povești (rămas în manuscris - cele 16.350 de proverbe din acest al doilea dicționar al său aveau însă să fie folosite de Iuliu A. Zanne în volumul VIII al lucrării sale Proverbele românilor). A făcut traduceri din greacă: cred că este primul traducător român al Iliadei (mă rog, a tradus doar o parte din ea - dar așa e orice început). Şi ne-a mai lăsat și alte cărți și cărticele: Cărticica coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu, Prescurta însemnare dă turburarea Țării Rumânești, sceneta satirică Tarafurile cele ce așază domnia, piesa Barbul Văcărescul, vânzătorul țării, comedia Starea Țării Rumânești cu două anexe: Povestea huzmețarilor, craiu din Curtea Veche și Obșteasca anafora a boierilor pentru pravilele Măriei Sale etc. (Buletinul Literar Titi Tudorancea).

(am folosit informații pe care le-am găsit în Wikipedia, Buletinul Literar Titi Tudorancea, Jurnalul Național-Cărturarul)

• Istorioare și Pilde spre Povățuire
• Cântare dă tânguire la sfârşitul vieţii

(Familia Goleştilor)