Iordache Golescu: Istorioare și Pilde spre Povățuire

Istorioare antologate de Mihai Eminescu
(Librărie Net)
no copyright infringement intended

Un domn avea o grădină foarte frumoasă și zise că o dăruiește aceluia care va fi mulțumit pă starea sa. Un bogat, dar zgârcit dă tot, veni la domn, și-i zise: Domnule, eu sunt cel mai mulțumit pă starea mea, că am îndăstul; mie mi să cuvine să-mi dai grădina ta. Domnul ăi zise: Dacă ai fi fost mulțumit pă starea ta, n-ai fi mai cerut acum și altă avere.

Un filosof, neavând ce mânca, merse la un boier să mănânce. Boierul la masă îl întrebă: Cum se întâmplă că toți filosofii sunt scăpătați? Filosoful ăi răspunse zicând: Dupa înțelegerea cuvântului, filosof însemnează iubitor de înțelepciune și asemenea științe nu prea sunt priimite pă la curțile boierești, dă aceia n-au dă unde câștiga.

Omenia omenie cere și cinstea cinste.

Trandafirul dă ghimpi mai întâi să ți-l cureți, apoi la nas să ți-l aduci.

Ce-am fost ieri nu sunt azi

Nebunul inima în gură ș-o are, iar înțeleptul limba în inimă ș-o păstrează.

Omul învățat o palmă dă loc n-are, dar și lumea toată țara lui.

Cine nu poate răbda nu mănâncă poama coaptă.

Focul ce nu te supără nicicum să-l zgândări.

Nu câte știi, ci cum le știi?

Si cel mai tare stejar la topor să pleacă.

Cei mai mulți cu mierea-n gură și cu fierea-n inimă

(Jurnalul Național - Cărturarul)

(Iordache Golescu)

(Eminescu)