Updates, Live

Wednesday, June 07, 2006

Edelina Stoian - Pe urmele lui Tom Degetelul

Rob Gonsalves, For the Birds
In lumea lui Rob Gonsalves casele pentru oameni devin fara sa iti dai seama case de papusi sau case pentru pasarele, se aseaza pe pamant ferm, plutesc prin aer, stau prin ramurile pomilor - in lumea Edelinei Stoian exista un mic spital de papusi - unde pornim impreuna cu ea in cautarea lui Tom Degetelul.



Edelina Stoian
Pe urmele lui Tom Degetelul

Pacientilor nu le merge deloc bine: un picior smuls sta aruncat pe masa, din orbite ies sirme ruginite, trei degete de la mina lipsesc, o ureche s-a dezlipit de cap...
Ma aflu intr-o intr-o clinica de papusi si ursuleti din plush undeva, in Muenchen, unde pacientii sint ingrijiti cu atentie si profesionalism ca intr-un bun spital adevarat. Si cu multa dragoste....
Sint multe cazuri de urgentza: papusa primita in dar de la bunica a cazut de pe masa si si-a spart capul. Ursuletul de plush care astepta cuminte sub Pomul de Craciun nu s-a dat destul de repede la o parte cind a cazut o luminare aprinsa peste el si i-a ars blana nou-nouta. O alta papusa si-a pierdut peruca si asteapta acum, cheala, sa primeasca zulufi noi, aurii, ca aceia care atrageau priviri admirative in vitrina magazinului, inainte de a fi impachetata pentru Craciun. Pe tejgheaua medicului-sef, o batrinica rabdatoare, cu priviri agere si miini pricepute, teancul de comenzi pentru reparatii si restaurari creste vazind cu ochii in zilele de dupa impartirea darurilor de Craciun, clinica de papusi si ursuleti este supra-aglomerata, micii pacienti nu au incotro, trebuie sa astepte rabdatori sa le vina rindul.
Exceptie fac doar cazurile de urgenta, au prioritate jucariile fara de care copiii nu pot adormi. Noroc ca exista destule piese de schimb: zeci de cutii pline cu picioare, brate, ochi de papusa, urechi si boturi de ursuleti. Pacientii in stare grava sint imediat operati, reparati, retusati; spre incintarea copiilor, papusile si ursuletii pot fi dusi din nou acasa si pusi in pat, la caldurica, de ca si cum nu li s-ar fi intimplat nimic.
Regula de fier a clinicii este ca operatiile sa nu aiba loc in prezentza copiilor. Pe buna dreptate! Cine ar putea suporta sa vada cum prietenului sau cel mai apropiat i se infige un ac mare in cap sau i se demonteaza capul sau i se inlocuiesc urechile? 'Cel mai greu e sa faci rost de piese de schimb pentru pacientii in virsta', mi se plinge batrinica-medic-sef. Problema se rezolva, insa, de la sine, cind doamne si domni respectabili doneaza clinicii, cu inima grea, papusi vechi, din propria copilarie, pentru care nu mai au loc in casa. Multi dintre ei insista ca vechii lor prieteni sa nu fie mutilati, sfirtecati in bucatele, reciclati. Medicul-sef ii linisteste si le promite ca va face tot ce ii sta in putinta pentru a le da papusilor o noua viata. Dar nu toate papusile au acest noroc, multe dintre ele sint de nerecuperat si sfirsesc in cutiile cu piese de schimb…
Parasesc clinica pentru citeva momente. Chiar alaturi, strategic plasat, se afla un mic magazin de casute de papusi… Fotolii cit coaja de nuca, patuturi cit cutiile de chibrituri, sobite care imita pina in cel mai mic detaliu soba bunicii, ba o vad si pe ea, o papusa adusa din spate, coc carunt, pe nas ochelarii cit doua picaturi, sta la gura sobei pe un taburet cit o mini-solnita. Focul ii lumineaza fatza in timp ce povesteste ceva celor doi nepotei asezati linga ea, doar ceva mai inalti decit taburetul-solnita. Pe sobita - craticioare albastre cit suveica si o tigaita neagra in care nu incap mai mult de doua puncte galbene - astazi se maninca ochiuri. Dupa sobita – o maturea cu codita si un faras in care incap cel mult trei firimituri, o ladita cu scule, clesti, ciocane si surubelnite nu mai mari decit o pioneza, damigene bortoase cit un ruj de buze, cartea de telefon cit o bricheta, imitatie fidela a celei in marime naturala. In cosulete din paie de marimea unui degetar isi asteapta micutii clienti legumele si fructele: rosii, gogosari, vinete si capatini de varza cit unghia, portocale, mere, cirese si capsuni cit gamalia.
Din acest adorabil mini-univers lipseste doar Tom Degetelul...Sper ca nu i s-a intimplat nimic rau si ca n-a ajuns alaturi, unde ma intorc pentru a afla ca exista pacienti care nu pot fi tratati in clinica de papusi si ursuleti din simplul motiv ca, odata cu fiecare reparatie, si-ar pierde din valoare, n-ar mai fi originalele atit de apreciate de colectionari. 'Si mai exista un motiv, chiar mai important', imi explica batrinica medic-sef. 'Daca un copil creste impreuna cu o papusa stricate, refuz sa i-o repar, ar insemna sa i-o schimb prea mult, ar insemna sa n-o mai recunoasca, sa nu-si mai poata recunoaste cel mai bun prieten'. Batrinica zimbeste aproape jenata si-mi marturiseste ca, pentru ea, papusile sint ca niste fiinte vii, le vorbeste, le alinta, le mingiie. Nu are nici o indoiala ca rabdarea, compasiunea si dragostea sint esentiale daca vrei sa repari papusile. Oare numai papusile?

Edelina Stoian

(Edelina Stoian)

Labels:

1 Comments:

  • un text excelent. mai ales pt cei care exercita o fascinatie pentru papusi ca artefact dupa chipul si asemanarea omului, potentatoare ale mitului "tineretii fara batranete", ambivalent prin sfasierea granitelor dintre fragilitate si eternitate.

    By Anonymous Anonymous, at 6:51 AM  

Post a Comment

<< Home