Episcopi ai Bucovinei: 1789-1822 Daniil Vlahovici

mormântul episcopului Daniil Vlahovici
Mânăstirea Dragomirna
imagine: Cezar Suceveanu
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Manastirea_Dragomirna79.jpg)
no copyright infringement intended

În 1786, episcopul Bucovinei Dosoftei Herescu a reuşit să obţină dela autorităţile habsburgice aprobarea înfiinţării la Suceava a unui clerisey seminarium (şcoală catehetică) pentru tinerii români care se pregăteau să devină preoţi. Şcoala a fost organizată în clisiarniţa (paraclisul) Mânăstirii Sfântului Ioan cel Nou, iar ca director a fost ales un cărturar sârb, ieromonahul Daniil Vlahovici, care era în acel moment vicar al Mânăstirii Kovilj de lângă Novi Sad şi profesor în cadrul Mitropoliei Sârbeşti dela Karlowitz. Era născut în anul 1760 în Voivodina, iar limba sa natală era sârba. A venit la Suceava şi s-a apucat să înveţe grabnic româneşte şi să se ocupe de noua şcoală. Curând avea să devină al doilea episcop al Bucovinei.

În 1789 Dosoftei Herescu a încetat din viaţă. La propunerea mitropolitului sârb dela Karlowitz, împăratul Iosif al II-lea  l-a aşezat pe Daniil Vlahovici în demnitatea de episcop exempt al Bucovinei, făcându-l totodată şi baron al Imperiului. Numirea sa ca episcop a fost însă decisă fără consultarea fruntaşilor români, iar anii care au urmat aveau să reflecte poziţia defavorabilă a comunităţii româneşti în raport atât cu imperiul cât şi cu autoritatea bisericească dela Karlowitz.

Numele său de familie (Vlahovici) sugerează o posibilă origine vlahă, dar asta mi se pare irelevant: tot timpul Daniil a dus la îndeplinire politica autorităţilor habsburgice care lovea în identitatea etnică a românilor din Bucovina: a dat dispoziții oficiilor parohiale (ce țineau pe vremea aceea evidența stării civile) să slavizeze onomastica prin terminații nu numai în ucraineană prin -iuc, ci și poloneze, sârbești, mai puțin rusești (urmărind să uniformizeze populaţia ortodoxă din imperiu prin slavizare - însă nostim e că în Weltanschaung-ul habsburgic slavizarea îşi avea totuşi limitele ei, ruşii fiind probabil consideraţi ori mult prea slavi pentru gustul vienez, ori dimpotrivă, nu îndeajuns de slavi); școlile primare românești din Bucovina au fost puse sub ascultarea Consistoriului romano-catolic din Lemberg, iar dascălii au fost aduși dintre străini; în toate şcolile au fost impuse ca limbi de predare germana sau polona; în 1793 s-a renunţat la obligativitatea învăţămăntului primar, ceea ce a condus la desfiinţarea a peste treizeci de şcoli romăneşti (wiki).

Totuşi Daniil a păstrat o şcoală cu limba de predare română: şcoala catehetică dela Suceava, unde îşi începuse in 1786 viaţa sa de bucovinean. În 1827 această şcoală (transferată între timp la Cernăuţi) avea să fie ridicată de catre episcopul care i-a urmat (Isaia Băloşescu) la gradul de institut teologic.

Şi mai are episcopul Daniil o realizare bună pentru comunitatea românească: a reuşit să obţină dreptul de a administra aşa numitul Fond religionar Greco-Oriental al Bucovinei (constituit în 1786, acest fond fusese mai întâi controlat de administraţia militară a provinciei, apoi de către Consistoriul Catolic din Lemberg). Cu alte cuvinte a obţinut pentru episcopie dreptul de a decide asupra bugetului de venituri şi cheltuieli al bisericii . Tot următorul episcop avea să se folosească de acest drept obţinut de Daniil Vlahovici pentru a iniţia salarizarea preoţilor bucovineni.

Daniil Vlahovici a încetat din viaţă în anul 1822. Mormântul său este la Mânăstirea Dragomirna.


(Bucovina)