Florbela Espanca, Perdi os Meus Fantásticos Castelos (rendido em romeno por Dan Caragea)

(source: Luar de noite)
no copyright infringement intended

Perdi meus fantásticos castelos

Como névoa distante que se esfuma...

Quis vencer, quis lutar, quis defendê-los:

Quebrei as minhas lanças uma a uma!

Perdi minhas galeras entre os gelos

Que se afundaram sobre um mar de bruma...

- Tantos escolhos! Quem podia vê-los? –

Deitei-me ao mar e não salvei nenhuma!

Perdi a minha taça, o meu anel,

A minha cota de aço, o meu corcel,

Perdi meu elmo de ouro e pedrarias...

Sobem-me aos lábios súplicas estranhas...

Sobre o meu coração pesam montanhas...

Olho assombrada as minhas mãos vazias...

(source: Luar de noite)

(video de Serpente)

Pierdut-am eu fantastice palate

Ca pâcla-n zare, încet, s-au destrămat…

Să-nving, să lupt, voindu-le apărate,

Cu lănci ce, rând pe rând, s-au sfărâmat!

Pierdut-am eu galerele-nghețate

Ce-n marea ceții reci s-au scufundat…

– Atâtea piedici! Cum să le vezi pe toate? –

M-am aruncat în val; nu le-am salvat!

Pierdut-am cupa și al meu inel,

Pierdut-am calul, zalele de-oțel

Și coiful meu bătut cu pietre mii…

Îmi vin pe buze rugăminți străine…

Mi-e inima strivită sub coline…

Privesc uimită mâinile-mi pustii...

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, Edinter, București, 1990; traducere revăzută)

(Florbela Espanca)

(Dan Caragea)