Mário de Sá-Carneiro, Estátua Falsa (rendido em romeno por Dan Caragea)
As Coisas da Vida e A Vida das Coisas
(fonte: Psicologia e Vida Livres)
no copyright infringement intended
(fonte: Psicologia e Vida Livres)
no copyright infringement intended
Só de ouro falso os meus olhos se douram;
Sou esfinge sem mistério no poente.
A tristeza das coisas que não foram
Na minha'alma desceu veladamente.
Na minha dor quebram-se espadas de ânsia,
Gomos de luz em treva se misturam.
As sombras que eu dimano não perduram,
Como Ontem, para mim, Hoje é distancia.
Já não estremeço em face do segredo;
Nada me aloira já, nada me aterra:
A vida corre sobre mim em guerra,
E nem sequer um arrepio de mêdo!
Sou estrêla ébria que perdeu os céus,
Sereia louca que deixou o mar;
Sou templo prestes a ruir sem deus,
Estátua falsa ainda erguida ao ar...
Cu aur fals privirea-am poleit
Sunt sfinx fără mister în asfințire.
Tristețea a tot ce nu s-a împlinit
Pe ascuns, ea mi s-a pogorât în fire.
Mă sfârtecă săgeți chinuitoare,
Lumini clipesc în beznă șovăielnic.
Fantasme ce ivesc apun vremelnic,
Ca Ieri, și Azi în mine-i depărtare.
De mult în fața tainei nu mai freamăt;
Nu mă-nspăimânt, fiorul nu m-aține.
În luptă viața curge peste mine,
Și nici măcar un tresărit de teamăt!
Sunt steaua ce pierdu-a cerul, beată,
Sirena năucită, fără mare;
Sunt templu fără zeu, în ruinare,
Statuie falsă-n aer înălțată…
(Mário de Sá-Carneiro)
(Dan Caragea)
Labels: Dan Caragea, Sá-Carneiro
0 Comments:
Post a Comment
<< Home