Mário de Sá-Carneiro, Álcool (rendido em romeno por Dan Caragea)

pesadelo
(fonte de imagen: Estúdio Raposa)
no copyright infringement intended

Guilhotinas, pelouros e castelos 

Resvalam longamente em procissão; 

Volteiam-me crepúsculos amarelos, 

Mordidos, doentios de roxidão. 

Batem asas d'auréola aos meus ouvidos, 

Grifam-me sons de côr e de perfumes, 

Ferem-me os olhos turbilhões de gumes, 

Desce-me a alma, sangram-me os sentidos. 

Respiro-me no ar que ao longe vem, 

Da luz que me ilumina participo; 

Quero reunir-me, e todo me dissipo - 

Luto, estrebucho... Em vão! Silvo pra além... 

Corro em volta de mim sem me encontrar... 

Tudo oscila e se abate como espuma... 

Um disco de ouro surge a voltear... 

Fecho os meus olhos com pavor da bruma... 

Que droga foi a que me inoculei? 

Ópio d'inferno em vez de paraíso?... 

Que sortilégio a mim próprio lancei? 

Como é que em dor genial eu me eterizo? 

Nem ópio nem morfina. O que me ardeu, 

Foi alcool mais raro e penetrante: 

É só de mim que eu ando delirante - 

Manhã tão forte que me anoiteceu.

(in Dispersão)

Música e Interpretação por Aires Ferreira
(video por Serpente)

Castele și ghiulele, ghilotine,

Prelung alunecă-n cortegiu toate;

Mă-nconjură amurguri opaline,

De mov bolnăvicioase, sfâșiate.

Aripi de-aureolă auzu-mi bat,

Mă răzvrătesc parfumuri și culori

Tăișuri, ochi rănindu-mi, în vâltori,

Îmi sângerează simțuri, mă străbat.

Eu mă respir în aer de departe,

Luminii ce mă scaldă mă-ntregesc;

Unit mă vreau și întreg mă risipesc –

Mă zvârcol, lupt…În van! Chemări deșarte…

Alerg în juru-mi fără a mă-ntâlni…

Declin e-n tot, ca spuma-n taină piere…

Un disc de aur începe a se-nvârti…

Pe ochi aștern a-ntunecimii fiere….

Ce drog ciudat în vine mi-am prelins?

Satanic opiu-n loc de rai ceresc?…

În ce vrăjitorie m-am cuprins?

Cum oare în durerea-mi veșnicesc?

Nici opiu, nici morfina. M-a-nflăcărat

Pătrunzătorul alcool, elixir,

Din vina mea cutreier în delir –

Prea tarea dimineață m-a-nnoptat.

(postată de Dan Caragea în blogul său)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro, Distante Melodia (rendido em romeno por Dan Caragea)

(image source: I am the shadow)
no copyright infringement intended

Num sonho d'Iris, morto a ouro e brasa, 

Vem-me lembranças doutro Tempo azul 

Que me oscilava entre véus de tule - 

Um tempo esguio e leve, um tempo-Asa. 

Então os meus sentidos eram côres, 

Nasciam num jardim as minhas ansias, 

Havia na minh'alma Outras distancias - 

Distancias que o segui-las era flôres... 

Caía Ouro se pensava Estrelas, 

O luar batia sobre o meu alhear-me... 

Noites-lagôas, como éreis belas 

Sob terraços-liz de recordar-me!... 

Idade acorde d'Inter sonho e Lua, 

Onde as horas corriam sempre jade, 

Onde a neblina era uma saudade, 

E a luz - anseios de Princesa nua... 

Balaústres de som, arcos de Amar, 

Pontes de brilho, ogivas de perfume... 

Dominio inexprimivel d'Ópio e lume 

Que nunca mais, em côr, hei de habitar... 

Tapêtes doutras Persias mais Oriente... 

Cortinados de Chinas mais marfim... 

Aureos Templos de ritos de setim... 

Fontes correndo sombra, mansamente... 

Zimbórios-panthéons de nostalgias... 

Catedrais de ser-Eu por sobre o mar... 

Escadas de honra, escadas só, ao ar... 

Novas Byzancios-alma, outras Turquias... 

Lembranças fluidas... cinza de brocado... 

Irrealidade anil que em mim ondeia... 

- Ao meu redór eu sou Rei exilado, 

Vagabundo dum sonho de sereia...

(Mário de Sá-Carneiro, in 'Indícios de Oiro')

În vis de Iris mort, de aur clipă,

Trec amintiri din Timp de-azur, pendul,

Ce mă purta prin voaluri mari de tul –

Un timp ușor și zvelt, un timp-Aripă.

Și-atunci simțirile-mi erau culori,

Într-o grădină patimi se nășteau,

Alte Distanțe-n suflet existau –

Distanțe ce urmate erau flori…

Ploua cu Aur când gândeam la Stele,

Luna lucea pe-nstrăinata-mi fire…

− O, Nopți-lagune, cât de frumoase ele

Pe sub terase-crin de amintire…

Vârstă-acord de Intervis și Lună pală

Când orele curgeau mereu în jad,

Când ceața devenea un dor nomad,

Lumina – doruri de Prințesă goală…

De son baluștri, arcade de-a Iubi,

Punți de lucire, ogive de parfum…

Tărâm nespus de Opiu, foc și fum,

Eu în culori nicicând n-oi locui…

Covoare-a altor Persii, Orient…

Și draperii din Chine, fildeș fin,

Temple-aurii cu rituri de satin…

Izvor de unde umbra curge lent…

Și domuri-panteon de nostalgii…

Și catedrale de-A-Fi-Eu pe mare…

Și trepte în văzduh, trepte de-onoare…

Și noi Bizanțuri-Suflet, noi Turcii…

Curg amintiri… cenușă de brocart…

Mov ireal palpită-n mine-închis…

− În jurul meu sunt Rege exilat,

Un vagabond din al sirenei vis…

(postată de Dan Caragea în blogul său)

(video por Joaquim Gama de Carvalho)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro, Estátua Falsa (rendido em romeno por Dan Caragea)

As Coisas da Vida e A Vida das Coisas
(fonte: Psicologia e Vida Livres)
no copyright infringement intended

Só de ouro falso os meus olhos se douram; 

Sou esfinge sem mistério no poente. 

A tristeza das coisas que não foram 

Na minha'alma desceu veladamente. 

Na minha dor quebram-se espadas de ânsia, 

Gomos de luz em treva se misturam. 

As sombras que eu dimano não perduram, 

Como Ontem, para mim, Hoje é distancia. 

Já não estremeço em face do segredo; 

Nada me aloira já, nada me aterra: 

A vida corre sobre mim em guerra, 

E nem sequer um arrepio de mêdo! 

Sou estrêla ébria que perdeu os céus, 

Sereia louca que deixou o mar; 

Sou templo prestes a ruir sem deus, 

Estátua falsa ainda erguida ao ar...

(Mário de Sá-Carneiro, in 'Dispersão')

Cu aur fals privirea-am poleit

Sunt sfinx fără mister în asfințire.

Tristețea a tot ce nu s-a împlinit

Pe ascuns, ea mi s-a pogorât în fire.

Mă sfârtecă săgeți chinuitoare,

Lumini clipesc în beznă șovăielnic.

Fantasme ce ivesc apun vremelnic,

Ca Ieri, și Azi în mine-i depărtare.

De mult în fața tainei nu mai freamăt;

Nu mă-nspăimânt, fiorul nu m-aține.

În luptă viața curge peste mine,

Și nici măcar un tresărit de teamăt!

Sunt steaua ce pierdu-a cerul, beată,

Sirena năucită, fără mare;

Sunt templu fără zeu, în ruinare,

Statuie falsă-n aer înălțată…

(postată de Dan Caragea în blogul său)

(video por Arantza)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro, 7 (rendido em romeno por Dan Caragea)

Bilhete-postal, 1915 jun. 7, Lisboa
a Maria Cardoso de Sá Carneiro, Lisboa
(fonte de imagem: Biblioteca Nacional de Portugal)
no copyright infringement intended

Eu não sou eu nem sou o outro, 

Sou qualquer coisa de intermédio: 

Pilar da ponte de tédio 

Que vai de mim para o Outro.

(Mário de Sá-Carneiro, in 'Indícios de Oiro')

Eu nu sunt eu, nu sunt nici altul,

Sunt doar ceva ce între noi e-nscris:

Picior al podului de plictis

Ce trece dinspre mine-n Altul.

(postată de Dan Caragea în blogul său)

(video por laporters)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro, Taciturno (rendido em romeno por Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro
André Carrilho, Illustration for the book "Lisbon Poets"
published by Lisbon Poets and Co, 2015
(source: flickr)
no copyright infringement intended

Há Ouro marchetado em mim, a pedras raras, 

Ouro sinistro em sons de bronzes medievais - 

Joia profunda a minha Alma a luzes caras, 

Cibório triangular de ritos infernais. 

No meu mundo interior cerraram-se armaduras, 

Capacetes de ferro esmagaram Princesas. 

Toda uma estirpe rial de herois d'Outras bravuras 

Em mim se despojou dos seus brazões e presas. 

Heraldicas-luar sobre ímpetos de rubro, 

Humilhações a liz, desforços de brocado; 

Bazilicas de tédio, arnezes de crispado, 

Insignias de Ilusão, troféus de jaspe e Outubro... 

A ponte levadiça e baça de Eu-ter-sido 

Enferrujou - embalde a tentarão descer... 

Sobre fossos de Vago, ameias de inda-querer - 

Manhãs de armas ainda em arraiais de olvido... 

Percorro-me em salões sem janelas nem portas, 

Longas salas de trôno a espessas densidades, 

Onde os pânos de Arrás são esgarçadas saudades, 

E os divans, em redór, ansias lassas, absortas... 

Ha rôxos fins de Imperio em meu renunciar - 

Caprichos de setim do meu desdem Astral... 

Ha exéquias de herois na minha dôr feudal - 

E os meus remorsos são terraços sobre o Mar...

(Mário de Sá-Carneiro, in 'Indícios de Oiro')

În mine-i Aur încrustat cu pietre rare,

Sinistru-n sunete de bronz medievale –

Sufletu-mi giuvaer cu raze sclipitoare,

Potir triunghiular de rituri infernale.

Iar în lăuntrul meu s-au ferecat armuri,

Vizierele de fier strivit-au dulci Prințese.

Regala stirpe de eroi de vechi bravuri

În mine și-a lăsat blazoane, prăzi alese.

Crai-nou heraldic peste-avânturi stacojii,

Și umiliri de crin, brocart răzbunător;

Bazilici de plictis, crispări de-armurării,

Trofee mari de jasp, însemn amăgitor…

Podul nedeslușit al lui Am-fost-cândva

A ruginit – și-acum nu pot să-l mai coboare…

Șanțuri adânci în Vag, crenel ce ar mai vrea

Războinici zori de zi, prin tabere-n uitare…

Prin lungi saloane ferecate mă străbat,

Uriașe săli de tron cu densități sporite;

Tapiserii de-Arras sunt dorul destrămat,

Divanurile,-n jur, neliniști obosite…

Imperiu-apune mov la simpla-mi renunțare,

Capricii de satin dintr-un dispreț astral…

Prohoduri de eroi în doru-mi feudal

Cu remușcări ce sunt terase înspre mare…

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, Edinter, București, 1990; traducere revăzută)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro, Vislumbre (rendido em romeno por Dan Caragea)

(fuente: Poesia dos Dias Úteis)
no copyright infringement intended

A horas flébeis, outonais‒

Por magoados fins de dia ‒

A minha Alma é água fria

Em ânforas d’Ouro… entre cristais…

(música para ler)

În ceasuri molcome, autumnale ‒

În chinuit amurg ce se petrece ‒

Sufletul meu e însăși apa rece

În amfore de aur… între cristale…

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, Edinter, București, 1990; traducere revăzută)

(Mário de Sá-Carneiro)

(Dan Caragea)

Mário de Sá-Carneiro

Mário de Sá-Carneiro
1890-1916
(fuente: Um Reino Maravilhoso)
no copyright infringement intended

poeta, contista e ficcionista, um dos grandes expoentes do modernismo em Portugal; juntamente com Fernando Pessoa e Almada Negreiros integrou o primeiro grupo modernista português (o qual, influenciado pelo cosmopolitismo e pelas vanguardas culturais europeias, pretendia escandalizar a sociedade burguesa e urbana da época); este grupo permaneceu conhecido na história como o Geração d’Orpheu (info source: wiki).

música de Mario Pacheco
(video por A and R Truboy)

• Vislumbre (rendido em romeno por Dan Caragea)
• Taciturno (rendido em romeno por Dan Caragea)
• 7 (rendido em romeno por Dan Caragea)
• Estátua Falsa (rendido em romeno por Dan Caragea)
• Distante Melodia (rendido em romeno por Dan Caragea)
• Álcool (rendido em romeno por Dan Caragea)

(Una Vida Entre Libros)