Mário de Sá-Carneiro, Álcool (rendido em romeno por Dan Caragea)
Guilhotinas, pelouros e castelos
Resvalam longamente em procissão;
Volteiam-me crepúsculos amarelos,
Mordidos, doentios de roxidão.
Batem asas d'auréola aos meus ouvidos,
Grifam-me sons de côr e de perfumes,
Ferem-me os olhos turbilhões de gumes,
Desce-me a alma, sangram-me os sentidos.
Respiro-me no ar que ao longe vem,
Da luz que me ilumina participo;
Quero reunir-me, e todo me dissipo -
Luto, estrebucho... Em vão! Silvo pra além...
Corro em volta de mim sem me encontrar...
Tudo oscila e se abate como espuma...
Um disco de ouro surge a voltear...
Fecho os meus olhos com pavor da bruma...
Que droga foi a que me inoculei?
Ópio d'inferno em vez de paraíso?...
Que sortilégio a mim próprio lancei?
Como é que em dor genial eu me eterizo?
Nem ópio nem morfina. O que me ardeu,
Foi alcool mais raro e penetrante:
É só de mim que eu ando delirante -
Manhã tão forte que me anoiteceu.
Castele și ghiulele, ghilotine,
Prelung alunecă-n cortegiu toate;
Mă-nconjură amurguri opaline,
De mov bolnăvicioase, sfâșiate.
Aripi de-aureolă auzu-mi bat,
Mă răzvrătesc parfumuri și culori
Tăișuri, ochi rănindu-mi, în vâltori,
Îmi sângerează simțuri, mă străbat.
Eu mă respir în aer de departe,
Luminii ce mă scaldă mă-ntregesc;
Unit mă vreau și întreg mă risipesc –
Mă zvârcol, lupt…În van! Chemări deșarte…
Alerg în juru-mi fără a mă-ntâlni…
Declin e-n tot, ca spuma-n taină piere…
Un disc de aur începe a se-nvârti…
Pe ochi aștern a-ntunecimii fiere….
Ce drog ciudat în vine mi-am prelins?
Satanic opiu-n loc de rai ceresc?…
În ce vrăjitorie m-am cuprins?
Cum oare în durerea-mi veșnicesc?
Nici opiu, nici morfina. M-a-nflăcărat
Pătrunzătorul alcool, elixir,
Din vina mea cutreier în delir –
Prea tarea dimineață m-a-nnoptat.
(Mário de Sá-Carneiro)
(Dan Caragea)
Labels: Dan Caragea, Sá-Carneiro
0 Comments:
Post a Comment
<< Home