Craii de Curtea Veche: Schembeaua și Prăștina

(http://arta-culinara-romaneasca.blogspot.com/2012/10/rachiul-de-drojdie.html)
no copyright infringement intended

Doua cuvinte romanesti rare pe care le-am gasit in Craii lui Mateiu: prăștină si schembea.

Cum era atunci cu putință ca... apuseanul subțire în gusturi și lingav să guste pastrama și turburelul, schembeaua și prăștina...?

Schembeaua am regasit-o in doua locuri la Nenea Iancu, tatal lui Mateiu:

in Repausul duminical: ... ți-ar face! - Moft!... am băut jvarț la Comșa... ciorbă de burtă! n-auzi? Dar Costică, foarte-ncântat de vorbele acestea, zice: - N'ne Iancule, schembea, ca'va s'zică?... știi că are o idee frumoasă! hai la o schembea! L-am suit pe cetățean în birje și am pornit la piață. Pe drum cetățeanul dormea strașnic în brațele lui Costică. - Uite la el, în ... dregem lângă hală. Adevărul e că schembeaua dreasă bine, cu puțin ardei roșu, este, la ocazie, superioară cafelei cu cognac fin - drege... lucru mare! După schembea, pe la șapte de dimineață, în toiul halei, luăm seama că amicul nostru, culegătorul, a dispărut dintre noi. - Ne-a trădat ...

si in Boris Sarafoff: ... făcut? - Ce-i de făcut? Toate aceste replici se urmează pe șoptite foarte repede, pe când tipul, care și-a mâncat ciorba de schembea, comandă: - Vărzî! porții mare, mî! și ărdei și vin! - Și pe urmă? întreabă băiatul. - Pî urmî, fleicî și ărdei! Până să execute băiatul comanda, tipul ...

(http://www.retete-mancare.com/ciorba-de-burta-traditionala.html)
no copyright infringement

Dintre cele doua cuvinte, schembeaua pare sa fie cel mai usor de explicat, iar cele doua fragmente din Ion Luca Caragiale nu lasă loc de dubiu. Este vorba de buna și sfânta ciorbă de burtă (care intr-adevar, cand e insoțită de un ardei roșu, drege mai bine decât cafeaua, fie ea și stropită cu cognac fin franțuzec - insă nu bag mâna in foc daca inlocuim cognacul cu whisky irlandez, atunci cred ca merge vechea invățătură, cui pe cui se scoate).

Iar daca mergem la dictionar gasim: schembeá, schembéle, s.f. 1. (învechit) stomac sau abdomen de animal domestic (mai ales de vacă); burduf (pentru brânză, untură, făină, tutun etc.); conținutul unui burduf. 2. (învechit și regionalism) ciorbă de burtă; ciorbă din peritoneul mielului; drob de miel. Cat despre orginea acestui cuvant, prietenul meu rim mi-a venit in ajutor, spunand ca este un cuvant construit pe eroarea de a confunda obiectul cu materialul din care e facut (ciorba de burtă cu stomacul, burta animalului, in acest caz). Si m-a trimis la limba turcă. Incurajat, am incercat: ciorba este in turcește çorba, iar ciorba de burtă este işkembe çorbası. Turcescul işkembe se traduce in românește prin măruntaie. Ceea ce mă duce la opinia lui rim: işkembe a trecut din turceste in românește, devenind schembea și definind măruntaiele, extins apoi la ciorba de măruntaie.

Sa vedem acum ce si cum cu prăștina. Daca ne uitam in dictionarele romanesti, gasim doua intelesuri ale cuvantului: fie rachiu (de tescovină sau de drojdie) (in acest caz sinonimul fiind boștina) - fie prăjină (care se pune pe vârful stogurilor sau pe acoperișurile de paie, de stuf, ca să nu fie împrăștiate de vânt). Cuvantul ne vine din limba bulgara (пращина, ceea ce inseamna rachiu de tescovină).

(Mateiu Caragiale)