Uium

(http://www.info-delta.ro/traditii-in-dobrogea-28/moraritul-la-valea-teilor-434.html)
no copyright infringement intended

Incerc sa ma lamuresc asupra etimologiei cuvantului uium. In dictionare este dat ca fiind un cuvant de origine slavona:

cf DEX'98: UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

cf. Scriban (1939): uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.


Astazi insa am gasit o opinie care ii atribuie cuvantului uium o origine mai veche: ar fi de pe vremea pecenegilor si cumanilor. Sa fi trecut de acolo si in limbile slave?

De la pecenegi si cumani avem în primul rând hidronimele (nu întâmplător, ci pentru că ei locuiau în special în zonele umede, crescători de vite mari) terminate în „ui” - Bahlui, Vaslui, Desnățui, Călmățui - dar și altele, tot din areale mlăștinoase - Ozun, Baraolt, Barcani, Bărcănești, Boroșneu. Birul în făină cerut de ei se numea uium, iar arealele înalte pe care-și pășteau turmele, țuțuiuri. Pecenegii și cumanii nu au fost mulți, dar s-au remarcat prin diferența mare față de autohtoni: unii, sedentari, erau mai puțin cunoscători ai practicii războiului, alții, dimpotrivă, migratori, erau foarte buni conducători de oști, ceea ce, în acea perioadă, însemna „lider”.

comentariu al lui Adrian N. la Dan Caragea: Vechea slavă, slavona şi graiurile slavilor (I)

(Dan Caragea)