Zinca Goleasca

Nicolae Effingham Grant: Zinca Goleasca
ulei pe pânză
(http://www.zinca-golescu.ro/index.php?page=content&id=5)
no copyright infringement intended

Când am descoperit acum câtăva vreme imaginea acestei picturi, pe pagina web a Colegiului Naţional Zinca Golescu, mi-am amintit de o stradă bucureșteană pe care fusesem odată demult, în liceu, invitat de un coleg de clasă. Strada se afla în Giulești, iar colegul meu îmi explicase cu multe amănunte cum să ajung. Am căutat strada și odată aflat pe ea m-am uitat la nume să fiu sigur. Pe o placă scria Strada Zinca Goleasca (fostă Zece Maiu). Mi-a sărit în ochi folosirea formei feminine pentru numele de familie, o regulă de mult uitată de limba română. Colegul meu îmi dăduse numele străzii ca Zinca Golescu, evident. Dar și Maiu era forma veche pentru luna mai. Coborâsem oare în timp, cu câte decenii? După câteva luni, aveam să dau din nou de strada asta, însă sub vechiul ei nume, Zece Maiu, într-o carte consacrată perioadei interbelice.

Au trecut de atunci multe zeci de ani. Azi am fost prin Centrul Vechi și am trecut prin dreptul Hanului Roșu, care se tot renovează de nu știu cât timp. Nu cred însă că va mai avea strălucirea de odinioară. O fotografie de epocă ne arată o casă ca o bijuterie. Fotografia datează din 1856, iar autorul ei este Ludwig Angerer. Citisem de curând că Zinca Golescu a fost o vreme proprietăreasa terenului. Mi-am amintit de strada din Giulești și mi-am zis că trebuie neapărat să spun aici câteva cuvinte despre această femeie, care și-a avut locul ei în evenimentele din prima jumătate a veacului al nouăsprezecelea în Țara Românească.

O chema Zoe, și era alintată Zoiţa sau Zinca. A rămas cunoscută sub fiecare din aceste trei nume. S-a născut în 1792 la Craiova, fiica ispravnicului Alexandru Farfara și a Dumitranei Pârșcoveanu. A învăţat în casă greaca și franceza: epoca fanariotă apunea, iar elita valahă intra sub zodia secolului francez al Luminilor.

La treisprezece ani părinţii au măritat-o cu Dinicu Golescu. Era anul 1805, iar fetele erau măritate foarte de timpuriu, chiar și fetele de boieri. La paisprezece ani năștea primul copil. Au avut cu totul cinci copii, patru băieţi și o fată: Ștefan, Nicolae, Alexandru, Radu si Anca. Singură fata avea să-i aducă nepoţi și nepoate. După nașterea copiilor cei doi soţi s-au separat. Dinicu a trăit apoi la București în palatul său de pe Podul Mogoșoaiei, iar Zoe a rămas la Golești, cu conacul și moșia.

Sigur că venea însă des în Capitală. Frecventa saloanele bucureștene și citea cărţile care veneau dela Paris. A devenit o susţinătoare a ideilor înaintate care circulau prin Europa vremii. Iar anul 1848 a găsit-o de partea căuzașilor, alături de fiii ei. Soţul ei murise în 1830, lăsând-o cu răspunderea familiei și a averii.

Dupa înăbușirea revoluţiei avea să cunoască și ea vitregiile exilului. S-a refugiat mai întâi la Sibiu, apoi a trecut în Imperiul Otoman, încercând sa intervină pentru eliberarea fiilor ei. S-a întors la București la sfârșitul lui 1849, cu încuviinţarea lui Ömer-Pașa (generalul otoman care în numele Porţii controla situaţia din Țările Române dupa înăbușirea Revoluţiei - este menţionat și de Grigore Serurie în însemnările sale). Zoe a intrat în conflict cu reprezentantul rus în Valahia și a fost obligată să stea la moșia dela Golești, unde s-a îngrijit de școala slobodă obștească, cea care fusese organizată de soţul ei. În scrisorile schimbate între Zoe și fiii ei aflaţi în exil intervenea mereu problema banilor. Băieţii îi cereau să lichideze averea mobilă și să le trimită banii, pentru susţinerea cauzei revoluţionare. Ea s-a descurcat greu, a trebuit sa vândă Hanul Roșu, dar le-a trimis bani de fiecare dată. A reușit cu abilitate să păstreze până la urmă ceva din avere.

Zinca Goleasca a murit în 1879. Avea 87 de ani. Trei dintre fiii ei muriseră cu câţiva ani mai devreme.


(am folosit informaţii din Familypedia,  pagina web a Colegiului Naţional Zinca Golescu, Ziarul Ring, Analele Academiei Române, Wikipedia/Familia Golescu, Wikipedia/Omar Pasha)


(Familia Goleştilor)

(Nicolae Effingham Grant)