Florbela Espanca, Meu Amor, meu Amado, vê... repara (rendido em romeno por Dan Caragea)

(fuente: blog de Reflita Bem)
no copyright infringement intended

Meu Amor, meu Amado, vê... repara:

Poisa os teus lindos olhos de oiro em mim,

— Dos meus beijos de amor Deus fez-me avara

Para nunca os contares até ao fim.

Meus olhos têm tons de pedra rara,

E só para teu bem que os tenho assim

— E as minhas mãos são fontes de água clara

A cantar sobre a sede dum jardim.

Sou triste como a folha ao abandono

Num parque solitário, pelo Outono,

Sobre um lago onde vogam nenúfares...

Deus fez-me atravessar o teu caminho...

— Que contas dás a Deus indo sozinho,

Passando junto a mim, sem me encontrares?

(Nicola David)

(video by iltonjardim)

Privește-mă, iubitul meu drag, iară:

Cu ochii tăi de aur mă desfată,

De sărutări și dragoste-s avară

Și lasă numărarea ne’ncheiată.

Iar dacă ochii-mi sunt ca piatra rară,

Doar fericirea, al tău bine cată;

Mi-s mâinile izvor de apă clară

Cântând peste grădina însetată.

Sunt tristă ca o frunză părăsită

În parcul gol, de toamnă azvârlită

Pe lacul încărcat cu nuferi vii…

Domnul mi-a dat să te-ntâlnesc în cale…

Ce spui tu Domnului când treci agale

Pe lângă mine, fără-a mă-ntâlni?

(Dan Caragea, „Antologia poeziei portugheze”, Edinter, București, 1990; traducere revăzută)

(Florbela Espanca)

(Dan Caragea)