Un regizor de teatru inchiriaza o magazie uriasa in care incearca sa recreeze Manhattanul in care isi petrece existenta de amar de ani. Spectacolul pe care il construieste cu migala va fi o replica a Manhattanului, dar si o replica a vietii lui, sotiile lui care l-au parasit rand pe rand, prietenii cu care se cearta dar de care nu se poate desparti, evenimentele vietii lui oglindite in oglindirea New Yorkului, dupa ce New Yorkul de afara le oglindise la randul lui.
Ma gandesc la expozitia vazuta acum vreo doua luni impreuna cu
Dan si cu sotia lui: lucrarile unui artist new-yorkez,
Max Tzinman, cumva si expozitia lui traind oglindita de New Yorkul de afara, neavand sens in afara New Yorkului de afara, dar adunata intr-un spatiu bizar, asa cum numai teatrele din New York pot fi de bizare. Cateva lucrari mi s-au parut capodopere - iar fotografia pe care
Dan a facut-o
Infernului dantesc reimaginat de
Max (artistul cu ochi de canibal - devorat fara crutare si el de tot ce inseamna mai canibalic in New York) - ei bine, fotografia lui
Dan este ea insasi o capodopera. Gresesc?
Sa ma intorc insa la
Synecdoche, New York, caci acolo regizorul este devorat de propriul spectacol - el ajunge sa nu mai deosebeasca lumea de afara de lumea dinauntru, Manhattanul real de cel virtualizat in magazia lui.
Dar oare Manhattanul de afara este real?
Buna intrebare: este un oras de pucioasa in care oamenii traiesc fara sa o stie in domeniul fanteziilor lui
Hoffman. Isi construiesc vise virtuale care devin nesatioase. Manhattan canibalic, numele tau este
Coppelia si dumnezeul tau este
ETA Hoffman.
Voi vedea filmul sambata seara (sper). In Europa va ajunge in 2009.
(Filmofilia)Labels: Max Tzinman, Synecdoche
