Vasile Voiculescu: CCXX

image from Dragos Mirsanu, Discipulus Simplex
(http://discipulussimplex.wordpress.com/2008/03/09/am-scris-iubire-iarta/)

Din Ultimele Sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara
(Shakespeare’s Last Fancied Sonnets in Imaginary Translation)

Am scris iubire? Iarta...citeste: adorare...
Sus, pan’ la tine, unde ravneste al meu dor,
Cuvantul e omida cand eu il vreau condor,
Sa spintec vremi, spatii cu geniul in gheare...

Sta necurmat in poarta-ti, cu ochiul la ospete,
Si-ti cere mila Timpul, hainul cersetor;
In scarnava lui mana, tot mai nepasator;
Tu zilnic zvarli farame din marea frumusete...

Nu-s rege, nu am aur sa-mprastii, nici onoruri;
Atat: eternitatea mi-e singura unealta
Sa nemuresc in spirit icoana ta inalta,

Sub ea sa-nghete vecii cu cardul lor de zboruri,
Sa-nmarmureasca lumea de o iubire, care...
...Iar scriu iubire! Iarta... citeste: disperare!

Miercuri, 5 decembrie 1956

(http://www.stihari.ro/2011/03/sonet-ccxx-de-vasile-voiculescu.html)

Sonnet form: abba abba cdd caa

(Vasile Voiculescu)

Vasile Voiculescu: CXCVII

(http://www.skytrip.ro/casa-memoriala-vasile-voiculescu-din-judetul-buzau-ob-264.html)

Cat despre literatura romana, ea il are pe V. Voiculescu, cel din Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de...
Folosind procedeul ambiguitatii artistice, poetul isi construieste ciclul celor nouazeci de poeme revendicandu-si modelul shakespearian, dar in realitate el se calauzeste, nemarturisit, de modelul Cantarii Cantarilor. Ca si în opera biblica, Dumnezeu ii este poetului-isihast un prieten care aspira sa-i devina iubit, amant si mire duhovnicesc, izvor si receptacol al comuniunii. El cauta inima poetului, ii iese in intampinare, sufera, dispera, o implora, ii e dor; prin logodirea ei, el isi cauta propria sa implinire, caci Creatorul nu e intreg decat impreuna cu creatia Lui. Logos prin excelenta, El e cuvantator, partener de dialog, El ii vorbeste poetului in limba acestuia, adica in acelasi gen literar, el insusi fiind un geniu al poeziei, adica al unui mod de existenta comunitar.

(http://www.scribd.com/doc/17229151/Ultimele-Sonete-Inchipuite-Ale-Lui-Shakespeare-In-Traducere-Imaginara-de-Vasile-Voiculescu)

Sonet CXCVII
(Ultimele Sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara)
Shakespeare’s Last Fancied Sonnets in Imaginary Translation

Nu-ti cer deloc credinta, mi-e de ajuns iubirea,
Ca sfantul trup, in orice farama ea e-intraga
Cu-tine-odata-n brate am strans nemarginirea;
Ce-mi pasa ca si altii ravnesc s-o mai culeaga!

Urzind din haos lumea, in vasta-i ratacire
Stapanul a-ncarcat-o de nebunia sa;
Dar i-a adaos, unic leac de tamaduire,
Iubirea, cheia boltii cu harul de-a visa...

Eram in aurora de aur a iubirii,
Privirile aprinse creara ceruri noi;
De cum veni amiaza canicula iubirii,

Tu tot mai groase umbre de-nghet pui intre noi;
Dar te stramut in mine cand ploapele s-astern,
Alcatuita-aievea din tot ce ai etern.

(http://www.stihari.ro/2011/02/sonet-cxcvii-de-vasile-voiculescu.html)

muzica: Sebastian Albu ©2011, filmare: Gavrila B.
inregistrare live din Libraria Humanitas-Lapusneanu, Iasi, 4 iunie 2011
(video by Sebastian Albu)

Sonnet form: abab acac efe fgg

(Vasile Voiculescu)

Vasile Voiculescu: CLXXXI

(http://www.rador.ro)

Din Ultimele Sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara
(Shakespeare’s Last Fancied Sonnets in Imaginary Translation)


Sonet CLXXXI
(publicat de Elésyne
pe http://elesyne.blogspot.com/2009/10/vasile-voiculescu-sonete.html)

Oricat de dragastoasa ti-e iscusita limba,
Stiu cand ma minti, cu toate ce-mi spui si faci pe plac,
Neasteptat culoarea privirilor se schimba
si ochii tai o clipa se balbaie si tac.

Cat mi-esti de drag atuncea ! Cum iti iubesc minciuna !
Intreg te afli-acolo, tu, cel adevarat,
Tu, candid plin de vicii, amestecand intr-una
Pacatul ce luceste ca aurul curat..

si nici o vina... Raul sub tine-i calul sprinten,
Sfarama stavili, inimi, sa zboare unde-i ceri,
In coastele Iubirii cruzimea-i ager pinten,

Stau bine stropii rosii pe negrele placeri,
Si-ademenind lumina cu ingerii-ti perfizi,
In iadul tau tragi cerul si astfel mi-l deschizi...

Sonnet form: abab cbcb ded eff

(Vasile Voiculescu)

Vasile Voiculescu: CLV

(http://poetic.ro/archives/1333)

CLV (Ultimele Sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara)

Nu-mi cerceta obarsia, ci tine-n seama soiul,
Gusti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar parea…
Stramosii-mi, dupa nume, au invartit tepoiul,
Eu manuiesc azi pana de mii de ori mai grea.

Dovada cea mai pura a-nnobilarii mele
Esti tu si-ngaduinta de-a te lasa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu care-adori amantul de veci nedespartit.

Imi cant astfel norocul, inalt epitalamuri
Si, pentru inchinarea la care ma supun,
Culeg azur si raze si roze de pe ramuri,

Stapanul meu, alesul, cu slava sa-ncunun:
Poporul meu de ganduri, simtire, vis, trup, dor
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.

Shakespeare’s Last Fancied Sonnets in Imaginary Translation
(in the hyper-imaginary translation of Cristina Hanganu-Bresch)

Forget my humble ilk, retain my type,
One tastes the fruit, and not the gilded stem
The pitchfork did my forefathers supply,
But I the quill, much heavier, I claim.

The purest proof of my ennoblement
Is your allowing me to love you more
Than mere friends, with passionate excitement
Reserved for the beloved you adore.

I celebrate my luck with hymns and chants,
And for the coronation I avow
Azure and rays and roses from the branch,

To braid with glory and adorn your brow:
My country’o’thoughts, dreams, senses, body, soul,
I now proclaim you king above them all.

(http://fantasypieces.wordpress.com/)

Sonnet form (Ro) abab cdcd efe fgg (En) abab cdcd efe fgg

(Vasile Voiculescu)

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu impreuna cu sotia, Maria
(http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/un-martir-vasile-voiculescu-543850.htm)

CCXL
(Ultimele Sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara)

Sa-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire:
O boala grea cu alta potrivnica s-alina;
Te uit… Uitarea numai de tine mi-este plina…
Si departarea-i inc-un adaos la iubire.

Pentr-un ragaz de-o clipa ma-ncatus nopti de-a randul,
Stau gata sa te-nabus… Cand far-a-mi da de stire,
Cu-ntortocheri de vulpe, misel se-ntoarce gandul
Sa-ti mai ulmeze ochii, acolo-n amintire,

Veneam intaia oara; zambind, citeai alene…
Si te-ai intors: deodata cu fulgerul orbirii
Tasnira pe sub puntea arcatelor sprancene

Scaparator de-albastre suvoaiele privirii.
Te blestem, amintire! Ca o nebuna-mi strangi
Amarul colb de patimi in stupii tai natangi.
(Vinerea mare, 1958)

(http://poetic.ro/archives/1333)

Sonnet form: abba dada efe fgg

• CXCVII
• CLV
• CLXXXI
• CCXX

(A Life in Books)